Punctul pe Y / vineri 01 octombrie 2004 Nr: 1376

'Camatarii SHOW'

Marturisesc ca m-a lasat buimac, vreme de cateva zile, ceea ce s-a intamplat saptamana trecuta la Senatul Romaniei. Atat de buimac incat nu am reusit sa astern pe hartie aceste randuri dupa vizionarea secventelor difuzate de mass media, avand nevoie de un ragaz pentru a-mi reveni.Lasand gluma la o parte, trebuie spus ca ceea ce s-a intamplat a fost un spectacol rar. Doua 'vedete' au pogorat - chiar daca cu catuse la maini - printre muritori, explicandu-le acestora cum e cu lumea interlopa si cu integrarea ei in societate. Am aflat in direct ca Sile si Nutu sunt doua personaje onorabile si inzestrate si cu o mare doza de patriotism, care dupa ce au facut un milion de parai prin strainatate 'vanzand seminte' s-au intors cu el acasa investindu-l in economia nationala. Din noianul de acuze al Parchetului, ei nu recunosc decat faptul ca au dat bani cu camata, nefacand, la urma-urmelor, nimic deosebit de ceea ce fac bancile. In rest - afaceri onorabile: hotelarie, serviciu de insotire, servicii de paza! Au avut relatii cu lumea buna pe teme de hobby: cai, lei, pauni, maimute, papagali, ei fiind mari iubitori ai naturii. Toata povestea lor este un abuz cusut cu ata alba, si o razbunare a 'serviciilor' pentru ca n-au vrut sa devina informatori.Cand aceste lucruri sunt spuse cu voce tare, curaj, si, mai ales, in prezenta reprezentantilor autorizati ai natiei, tu, simplu telespectator, incepi sa te intrebi care e adevarul. Nu cumva Camatarii sunt nevinovati? Altfel de ce s-ar fi deranjat ditamai Comisia de Abuzuri a Senatului sa-i aduca acolo si sa le dea cuvantul in fata presei? N-as vrea sa se inteleaga ca ar fi de regretat metodele dure, deseori abuzive, ale militiei si procuraturii comuniste. Dar, de acolo pana la aceasta etalare indecenta este o distanta lunga. Ajungi sa te intrebi de ce nu-si ia Senatul - sau anumiti membri ai sai - rolul de anchetator si de judecator si de ce nu pot toti infractorii sa beneficieze de un asemenea tratament?Show-ul Camatarilor ramane ca unul dintre episoadele pentru care nu exista scuze de nici un fel si ridica problema grava a limitelor imixtiunii forului legislativ in treburile interne ale justitiei.