Punctul pe Y / miercuri 15 septembrie 2004 Nr: 1362

Libertatea cuvantului, pe banii altora

Pentru o presa stransa in corsetul controlului ideologic, cum a fost cea romaneasca, vreme de o jumatate de secol, momentul libertatii aduse de evolutie s-a convertit intr-un proces de renuntare progresiva la tot ceea ce insemnase constrangere sau limitare in practicarea acestei meserii. A fost una dintre cele mai complexe si complete experiente pe care le-au trait, laolalta facatorii si cititorii de ziare. Nu intamplator presa a fost si sementul-pilot in care s-au exersat mecanismele pietei, cererea si oferta punandu-si rapid amprenta asupra productiei de gazete. Au aparut o sumedenie de titluri noi, altele au sucombat peste noapte, s-au afirmat nume valoroase si s-au pierdut in uitare meteoriti de un sezon. Pe masura ce presa a devenit un etalon in materie de beneficii, manageriatul a inceput sa se distanteze de sistemul editorial, cele doua zone interferandu-se s-au intrand in contadictie nu o data, motivul cel mai frecvent fiind acela al 'independentei editoriale', vazuta uneori ca un stat in stat, imun la ceea ce se antampla cu bugetul afacerii. Libertatea de exprimare a capatat forma unei orchestre in care fiecare instrument cana dupa propria sa partitura si reactia unui patron de presa din epoca - e vorba de dl Catarama - a deschis, practic, o noua epoca in mass-media: 'In jumatate de ora va rog sa parasiti redactia!' i-a somat patronul cotidianului 'Viitorul' pe membrii redactei care protestasera impotriva unor interventii in materialele lor. Formula aceasta de rezolvare ramane valabila pana in zilele noastre si n-ar fi de mirare daca unele din conflictele in curs vor urma aceeasi cale. Motivul principal il constituie intrarea pe piata a unor jucatori pragmatici, veniti de prin alte parti, al caror obiectiv principal este sa faca bani din vanzarea cat mai multor ziare, renuntand la onoarea de a li se ridica statui pentru promovarea unor principii nobile. Confuzia legata de libetatea de expresie persista in ciuda simplitatii solutiilor: cine nu este de acord cu orientarea unei gazete, sau cu schimbarea orientarii, nu e obligat sa suporte acest lucru: e liber sa plece la o alta institutie de presa, mai apropriata vederilor sale! Aici sta problema : o libertate a cuvantului pe banii altora! Or, vorba lui nenea Iancu, din aceasta dilema nu se poate iesi. Sau se iese fara voie...