Punctul pe Y / luni 30 august 2004 Nr: 1348

Padurea si Lupu

Incet-incet, pe masura ce suvoaiele iau casele oamenilor si le duc la vale, pe apa Sambetei, incepem sa ne intrebam de ce astfel de lucruri se intampla mai des in ultima vreme si care sa fie cauza acestor dezastre in lant. Explicatia este naucitor de simpla si ajunge sa privim versantii cheliti prematur de drujbele harnicilor lucratori in lemn ca sa ne dam seama ca asta e cauza. S-au dus copacii - se duce si solul de sub ei, la prima ploaie mai serioasa. Este o veritabila catastrofa ecologica, pe care ne place sa o privim mai degraba din perspectiva instabilitatii meteorologice, decat din aceea a lacomiei si negandirii omenesti.Ceea ce s-a intamplat, din acest punct de vedere, in ultimii 14 ani, aproape ca nu are precedent in Romania. De la peste 70% din suprafata, acoperita cu padure, la inceputul secolului al XIX-lea, Romania a ajuns astazi la putin peste 20% - mult sub media europeana. Aceasta pierdere continua de 'plamani ' naturali a dus si la deteriorarea mediului ambiant, facand ca astazi anotimpurile sa ramana o amintire. Este, desigur, o consecinta continentala mai generala, la care romanii si-au adus cu sarg partea lor de contributie.Lasand la o parte fenomenul taierilor ilegale, banditesti, care s-au declansat ca o veritabila molima dupa Revolutie, pe fondul derapajului pe care l-a cunoscut autoritatea statului, ramane acut aspectul licit al acestrui dezastru: al politicii buimace care a dat, legal, pe mana taietorilor de profesie, importante suprafete de padure, prin asa-zisa reparatie a abuzurilor din trecut, cunoscuta sub numele de retrocedare. Țaranistul Lupu, daca va ramane cumva in istorie, va ramane doar pentru zelul depus - cu interes propriu - pentru a face o lege, a carei nastere a ocupat o lunga perioada, fortele politice ale fostei guvernari, nici macar reusind sa duca la capat in termen. A fost 'meritul' PSD-ului, de a-i fi pus motul lega l si de a o fi livrat in bratele praduitorilor.Sigur, e simplu sa-l acuzi pe presedinte de nostalgii colectiviste si etatiste, cand afirma ca retrocedarea a fost o prostie. E sufient insa sa vezi cum se duce tara la vale, purtata de suvoaiele unui an nici macar excesiv ploios, ca sa-ti dai seama ca prostia e reala si se plateste scump.