Printre institutiile nou create dupa 1989, care nu avea un corespondent in trecuta administratie se numara si aceea a prefectului. Ea a aparut, practic, dupa alegerile locale din 1992 si atunci, primul prefect al Capitalei a fost Doru Pana, fost primar si fost ministru al Transporturilor. Mandatul sau a fost unul scurt, pana la legislativele din toamna, cand odata cu preluarea puterii de catre FDSN - PDSR, in coasta lui Halaicu a fost instalat profesorul Valceanu. Menajul celor doi a functionat cu intermitente, nici unul si nici celalalt nestiind prea bine care este aria exacta a responsabilitatilor proprii. Remarcabil pentru aceasta prima faza de coabitare este faptul ca nu s-a ajuns la crize majore de autoritate. Din '96 pana in 2000, stafeta autoritatii guvernamentale pe langa primaria generala a fost luata de un alt profesor, taranist de data asta, Iordan. Acesta nu s-a remarcat prin altceva decat prin episodul hazliu al arborarii 'in berna' a drapelului national la nu stiu ce sarbatoare. Relatiile sale cu primarii care s-au perindat in acest mandat - Ciorbea, Vatasescu, Lis - au fost inodore, incolore, dar mai ales insipide, ca dealtfel toata aceasta schimbare inselatoare. O noua vigoare a capatat institutia prefectului la Capitala odata cu revenirea in forta a actualului PSD. Dupa ce o matura chibzuinta a ministrului Cozmanca a respins candidatura generalului Danescu, fost ministru de Interne, in favoarea unui domn Luican, remarcabil prin totala sa absenta din peisajul public, Administratia locala s-a vazut in impas in fata galagiosului primar de opozitie Basescu, caruia reprezentantul sau nu-i facea fata. Asa a venit la rand generalul Oprea, tip dinamic si intuitiv, care a reusit sa echilibreze oarecum balanta. La reorganizarea guvernamentala din 2002, acesta a fost promovat ministru delegat la Interne, in locul sau ramanand, pentru foarte scurt timp, un alt general - Botezatu. Pentru ca, tocmai din Brazilia, sosea prefectul de categorie supergrea Grecea, pe care administratia dorea sa-l opuna cu mai mult succes unui Basescu in campania electorala. Nu se stie exact ce a facut necesara aparitia celui de-al cincilea prefect: ori dorinta de a scapa elegant de un Grecea, considerat ineficient, expediindu-l iarasi peste mari si tari, ori necesitatea de a asigura un loc de munca lui Dan Darabont, ramas fara 'colegi' dupa locale. Oricum, din capul locului, acesta pare a fi o solutie optima, avand in vedere exprienta pe care a dobandit-o de cealalta parte a baricadei si care il va ajuta, cu siguranta, sa coabiteze cat mai rezonabil, cu Basescu.