Punctul pe Y / luni 19 iulie 2004 Nr: 1312

Actul medical - intre eroare si iresponsabilitate

Au medicii dreptul sa greseasca? Avand in vedere ca sunt oameni, raspunsul este, desigur, da! Un raspuns delicat si dificil de acceptat, atata timp cat cea mai mica eroare a unui medic poate avea consecinte tragice, de nereparat. Pana cand stiinta va ajunge la punctul in care tehnica medicala va putea exclude sau reduce la minimum posibilitatea de eroare, oamenii vor mai muri cu zile, la fel cum oameni carora nimeni nu le mai acorda vreo sansa, revin la viata gratie indemanarii si dedicarii medicilor. Eroarea medicala este o realitate si ea este acceptata. Societatea a gasit si metodele de a-i diminua consecintele: asigurarea de malpraxis. Desigur, nu este normal ca sa se umple puscariile cu medici, mai ales atata timp cat este greu de verificat si de dovedit ca o anumita interventie sau tratament nu au fost facute cu maxima corectitudine. Ceea ce s-a intamplat deunazi la un spital bucurestean, unde chirurgul l-a lasat pe pacient fara cel mai semnificativ dintre membrele sale, sfideaza insa orice logica. Omul era operat pentru cu totul altceva decat o chestiune in care organul sexual sa fie implicat. Cu toate acestea, 'nefericitul madular' i-a fost amputat. Pur si simplu, la o nazareala. Si nu doar atat. Parca spre a-si desavarsi dementa interventie, chirurgul a mai adaugat cateva sectiuni cu bisturiul care mai sa-l omoare pe bietul om. Cum a fost posibil asa ceva? Medicul pretinde ca i s-a pus, brusc, o pata, si n-a mai stiut ce face. Cei care-l cunosc spun ca asemenea pete i se puneau des, si nu doar in sala de operatie. Personalitatea sa, nu doar dificila, dar si imprevizibila, facea din el o amenintare nu doar pentru studentii pe care-i facea cum ii venea la gura, ci si pentru pacientii care-i cadeau in mana. Existau suficiente semne care sa duca cu gandul ca ceea ce s-a intamplat la Spitalul Panduri, avea sa se intample. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o masura, nici pentru a-i proteja pe pacienti si nici pe studenti. Responsabilitatea amputarii tanarului condamnat sa nu-si mai poata implini functia de procreere, revine celor care au tolerat o astfel de situatie. Care, mai mult ca sigur, nici nu este singulara. Ma tem ca exista si alti medici, cu probleme asemanatoare, pe care doar intamplarea - sau nestiinta noastra - i-au scutit pana acum de performante asemanatoare.