Punctul pe Y / joi 01 iulie 2004 Nr: 1297

Cheia nerecunostintei

Pastrand proportiile, probabil ca unii dintre liderii PSD traverseaza o stare de confuzie asemanatoare aceleia care l-a incercat pe fostul primar de Bacau, atunci cand a constatat lipsa de receptivitate a conorasenilor fata de lucrurile bune pe care le-a realizat de-a lungul celor doua mandate. Pentru ca, indiferent cat de mult l-a 'ajutat' cu bani de la Guvern fratele sau, orasul a progresat in mod evident, este mai curat si mai ingrijit si economia locala prezinta toate semnele unei functionari tot mai bune. Asta este realitatea. Ca Sechelariu n-a simtit pulsul lucrurilor si n-a inteles ca stilul si comportamentul sau nu erau de natura sa induca recunostinta, este alta poveste, si consecintele acestei incapacitati s-au vazut.Spuneam ca unii dintre liderii la varf ai PSD se afla intr-o pozitie asemanatoare. Dupa ce au rezolvat problema vizelor in spatiul Schengen, dupa ce au bagat Romania in NATO si sunt pe cale sa o promoveze si in Uniunea Europeana, constata cu stupefactie lipsa de recunostinta a unui electorat dispus parca sa dea mai degraba gir unei Opozitii care, in afara de promisiunile actuale, nu a produs decat dezastrul precedentei guvernari. Le este greu sa inteleaga ca acelasi electorat care i-a readus la putere in 2000, poate sa uite atat de usor ca si PD si PNL au fost componentii unei coalitii care va ramane in istorie pentru modul haotic si rapace in care a gestionat tara, lucruri de care actualii lideri ai D.A. nu sunt prea straini.Pastrand iarasi proportiile, sa nu uitam ca aceste stari de relativa amnezie nu sunt exceptii. Istoria cunoaste numeroase exemple de acest fel si n-as aminti aici decat faptul ca atunci cand a castigat Razboiul, primul ministru englez Winston Churchill a pierdut alegerile si a fost nevoit sa sarbatoreasca victoria de pe margine, cu gustul amar al nerecunostintei celor care le oferise, practic, totul. Explicatia pe care ar trebui sa si-o ofere liderii PSD nu este foarte complicata. Si ea tine de o concentrare excesiva pe problematica externa, in detrimentul celei interne. Pentru majoritatea populatiei, nici libera circulatie in Europa, nici umbrela NATO si nici intrarea in UE nu pot compensa, deocamdata, lipsurile si saracia, perspectiva nesigura a cresterii nivelului de trai, sau sfidarea de care au parte din partea unora dintre reprezentantii actualei puteri. Aici trebuie cautata - si gasita - cheia demersului pentru ca, peste 150 de zile, sa nu se repete ce s-a intamplat in urma cu vreo 10.