Punctul pe Y / vineri 21 mai 2004 Nr: 1262

Sarbu: elogiul oportunitatii!

Brusc, presa il re-descopera pe Adrian Sarbu si incearca sa-l transforme intr-un personaj diabolic, ale carui ticluiri stau la baza unei enorme manipulari electorale. Daca lucrurile ar sta asa, Adrian Sarbu ar putea sa fie mandru. Ar fi ceea ce nu odata si-a dorit. Si ceea ce, la un moment dat, a si crezut ca este.Lucrurile sunt, insa, mai simple. Sarbu este unul dintre personajele cele mai interesante si mai complexe ale ultimilor 14-15 ani. A avut sansa ca in 22 decembrie sa se afle in mijlocul evenimentelor, cu camera de filmat, devenind autorul (si proprietarul, intr-un fel) unor documente esentiale pentru noua istorie a Romaniei. De aici si pana la exercitiul puterii n-a mai fost decat un pas pe care Sarbu l-a facut cu hotarare. Regizorul de la 'Sahia' a devenit, peste noapte, una dintre piesele importante ale noului mecanism executiv. A fost mana dreapta a lui Roman, in materie de imagine si de relatie cu nou nascuta presa libera, cu care a intret inut o relatie contradictorie, careia i-a si cazut victima intr-un final. Sacrificat cu mult prea multa usurinta de catre Roman, a fost nevoit sa-si caute drumul, pe aceleasi coordonate pe care lucrase la Guvern, dar cu alte resurse. Resurse pe care le-a gasit cu dificultate, dar cand le-a gasit a reusit sa le faca sa explodeze. PRO TV va ramane un model unic in evolutia televiziunii noastre, introducand nu doar modernitatea expresiei ci si abilitatea de a fabrica evenimente si personalitati. De la aparitia PRO TV, televiziunea nu mai este aceeasi in Romania, Sarbu promovand, alaturi de solutii valoroase si trucurile reprobabile ale mecanismului de manipulare prin media. El a evoluat adecvat intr-un sistem nici de piata nici de stat, reusind sa-si creasca averea si prestigiul in dauna corectitudinii fata de o entitate pe care nimeni nu o lua prea in serios. Aflat spre varful piramidei, nostalgia deciziilor politice s-a facut simtita. Urcat, cu postul sau, pe valul care a adus la putere CDR-ul, s-a dorit el insusi un sfatuitor, o eminenta gri a noii puteri. Pana cand i-a constatat neputinta. Atunci a schimbat discret macazul, renuntand la sustinerea acesteia si orientandu-si antenele spre cei ce aveau sa revina. Unii dintre acestia nu i-au iertat nici pana azi atasamentul fata de valorile liberal-taranismului. Altii au inteles ca-l pot folosi optim pe fondul discretului sentiment de vinovatie. De aici pana la a deveni regizorul spectacolului electoral al localelor n-a fost decat un pas. Pe care Sarbu il face cu naturalete, din punctul de vedere al eficientei, in primul rand. Asta nu inseamna ca va face si pasul de a reintra activ in politica. Asta i-ar impune un corset pe care nu cred ca-l suporta. I-ar afecta libertatea de miscare si eventualele reorientari. Sarbu exerseaza, acum, placerea de a se afla la capatul firelor care manuiesc personajele la vedere. Este locul care-i da satisfactii maxime si la care nu cred ca va renunta prea curand.