Punctul pe Y / miercuri 05 mai 2004 Nr: 1248

Partidul sindicalistilor: ce vrea el?

Recenta initiativa a Blocului National Sindical de a constitui un partid al sindicalistilor imi aminteste de o actiune similara, a unui fost ministru al Industriei (Constantinescu, parca) care in 1992, cu putin inainte de alegeri, a convocat toti functionarii cu munci de raspundere din minister la o sedinta in care a decis constituirea unui Partid al Industriasilor (daca memoria nu ma inseala). Dl Constantinescu isi facuse o socoteala simpla, numarand functionarii ministerului si adunandu-i cu membrii de familie pana cand a ajuns la un rezultat ce-l indreptatea sa aspire la laurii parlamentari.Cate voturi a luat atunci partidul dlui amintit? Nesemnificativ. Socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea de la urne, cum nu s-au potrivit multe alte socoteli de acelasi fel. Au existat, pe la noi si pe aiurea, fel de fel de idei de constituire a unor partide pe baze profesionale sau de hobby. In Cehoslovacia a fost, la un moment dat, un partid a l bautorilor de bere. Multi viseaza un partid puternic al femeilor, bazandu-se pe faptul ca sunt majoritare in structura populatiei pe sexe. Nicicand, astfel de solutii nu s-au bucurat de succes pentru simplul motiv ca viata politica se bazeaza pe cu totul alte criterii, si in primul rand pe optiunea ideologica. Oamenii au marea, formidabila calitate de a nu gandi uniform intr-o democratie reala.Revin la BNS si la ideea potrivit careia filosofia sindicala ar putea face o bresa in acest edificiu al ineficientei. Lucrul nu ma surprinde. BNS-ul lui Costin si Bratianu s-a ilustrat de-a lungul timpului prin fel de fel de actiuni si activitati neortodoxe. BNS-ul a ajutat Dacia Felix si reinvie, promitandu-i fondurile de pensii ale Blocului. BNS a investit intr-o socitetate de asigurari (CROMA) falimentara, pierzand o gramada de bani. BNS a fost si este tovarasul de nedreptatit al lui Freddy Robinson, om de afaceri israelian, patron de cazinouri si de banci, la bine, dar mai ales la rau, in afaceri nerentabile. Nu stiu ce ma face sa cred ca nici de data aceasta patronul postului Tele7 nu este strain de aspiratiile partinice ale uniunii sindicale care aspira la putere politica in bloc si nu pe caile utilizate traditional de reprezentantii sai (urcarea din mers in barca partidelor cu care s-au confruntat).Doar daca maniera nu este o incercare de 'intimidare' sau de convingere a unui partid care sa considere, in ultima instanta, ca decat sa se confrunte cu un astfel de potential adversar, mai bine face pace cu el.