Punctul pe Y / marşi 03 octombrie 2000 Nr: 127

Dopajul psihologic

M-am abtinut sa scriu, pana azi, despre scandalul dopingului de la Olimpiada. In primul rand, pentru ca, sub presiunea emotiilor, judecatile puteau fi viciate, iar in al doilea rand, pentru ca lucrurile nu erau nici pe departe clarificate. Acum sunt. Deciziile CIO au ramas definitive si Andreea Raducan s-a intors acasa fara medalia castigata, iar Mihaela Melinte fara cea pe care putea sa o castige. Despre cei doi halterofili nu mai vreau sa amintesc, pentru ca moartea prin infarct in ajunul Olimpiadei a presedintelui federatiei, Lazar Baroga, spune singura, deja, prea multe. In copilarie, ascultand la radio transmisiile la radio ale meciurilor echipelor noastre de fotbal care jucau peste hotare si pierdeau, mi s-a intiparit in constiinta - si nu numai mie! - ideea ca suntem, sistematic, victimele manevrelor necinstite ale arbitrilor si ale violentelor sau trucurilor adversarilor. Parea ca intreaga lume e impotriva noastra si acest sentiment venea ca o manusa peste politica generala a autoritatilor comuniste, obsedate de nenumaratele pericole care pandeau 'noua oranduire'. Ceva - si nu putin - din aceasta mentalitate, a ramas pana astazi. Valul de revolta ce a insotit episodul 'Raducan' a acuzat conspiratia internationala, interesele oculte ale altor 'puteri' sportive, care nu doreau altceva decat sa ne inlature din calea lor. Cred ca lucrurile trebuiau privite cu mai mult calm si mai mult realism. Chestiunea dopajului este cvasi-generala in sportul de performanta. Practic, rezultatele actuale nu mai pot fi obtinute fara stimulente. Problema este a competitiei intre laboratoare si medici: cine descopera mai multe medicamente noi care n-au fost introduse pe 'lista neagra'! Aici suntem deficitari, din ratiuni in primul rand, economice. Nu ne permiteam sa concuram in plan extrasportiv si atunci recurgem la droguri cunoscute, carora 'adversarilor' nostri nu le este prea greu sa le dea de urma. Nici medicii nostri de la loturi nu sunt printre cei mai priceputi, iar cazul celui al echipei de gimnastica poate sa ramana unul de referinta in analele incompetentei. In sport, nimeni nu te poate invinge mai categoric decat tine insuti.