Punctul pe Y / miercuri 28 ianuarie 2004 Nr: 1164

Pierderi colaterale in ''razboiul'' cu UE

Dupa ce-am scapat de-o grija intrand in NATO, gratie lui 11 septembrie si lui Saddam, principalul obiectiv aflat pe agenda actualei guvernari este Uniunea Europeana. Mai precis, finalizarea in acest an, 2004 a tuturor capitolelor de negociere. Nu este obligatoriu. Am putea sa le finalizam si la anul. Numai ca atunci totul ar trebui luat de la capat, pentru ca in acest an se schimba componenta forurilor de conducere ale Uniunii. Este lucrul de care dl Nastase si colegii sai se tem cel mai tare. Pentru ca o reluare a negocierilor, cu alta Comisie si cu mai multi parteneri, risca sa ne arunce dincolo de orizontul lui 2010, probabil intr-un val cu Turcia si cu unele dintre tarile din fosta Iugoslavie, inclusiv Serbia. Este un ''razboi'' dur, de ura, pentru care Executivul ne-a asigurat intotdeauna ca ia cele mai severe si mai serioase masuri. Ceea ce ne arata inceputul anului hotarator al acestei companii nu prea se loveste, insa, cu asigurarile. In primul rand pentru ca au survenit o serie intreaga de ''pierderi colaterale'' care slabesc sistemul si eficienta lui. Au fost mai intai cei trei ministri restructurati in iulie trecut si masurile organizatorice luate atunci se dovedesc a nu fi fost dintre cele mai inspirate. Pentru ca, iata, noua restructurare care bate la usa, inseamna ''pasul inapoi'' pentru o serie de ministere cu grele responsabilitati in zona aderarii. Ministerul Mediului este un exemplu flagrant de gandire paguboasa. Dosarul de Mediu este unul dintre cele mai dificile si mai delicate si poate ca doar ''Agricultura'' il intrece ca grad de dificultate. Iar la Agricultura inregistram o alta pierdere colaterala: ministrul Sarbu este, de mai bine de o luna, scos din dispozitiv! El s-a trezit in vara baci peste o turma ciudata, in care numarul magarilor (cu sau fara microcipuri) il depasea pe cel al oitelor traditionale. Adica sef al unui minister pestrit, in care au fost amestecate campiile, apele, padurile, pasunile, ogoarele. Dlui Sarbu ii mai lipseau doar stratosfera si subsolul ca sa poata fi declarat ministrul pamantului! Noii veniti nu numai ca nu s-au integrat, ba au intrat intr-un cert proces de destructurare, care ameninta sa devina critic, avand in vedere faptul ca ministrul va mai petrece cam o luna de convalescenta, de pe urma nefericitei vanatori de la Craciun. Poate ca premierul ar trebui sa treaca in acest caz, peste sentimentalism si sa-l lase pe dl Sarbu sa se refaca pana la anul, punand in locu-i pe cineva mai apt sa ia cu toata vigoarea in piept dosarul de aderare al agriculturii, cel care promite cel mai mult sa devina ghiuleaua atarnata de piciorul Romaniei in marsul sau spre Bruxelles.