Punctul pe Y / joi 23 octombrie 2003 Nr: 1081

Revizuirea Referendumului

Desi se stia ca electoratul roman este grav atins de apatie, inca de la precedentul scrutin local, cand, de pilda, Traian Basescu a fost ales primar doar de 18% dintre bucuresteni, organizatorii Referendumului au sperat intr-un miracol ce era cat pe ce sa nu se produca. Cu doar doua ore inainte de inchiderea sectiilor de votare, procentul prezentei la vot se invartea in jurul unui amenintator 40%! Nici cei mai optimisti dintre organizatori nu cred ca mai sperau in ceea ce s-a intamplat pana la urma (refuz sa cred alegatiile legate furt sau, mai precis, de proportiile acestuia). Inclin sincer sa cred ca a fost, mai degraba, efectul sincerei ingrijorari a unei parti a populatiei care inca isi mai asuma o anumita responsabilitate fata de prezent, chiar daca acesta nu i-a oferit suficiente motive de incredere. S-a brodat mult pe marginea 'procentului european' si a faptului ca la majoritatea referendumurilor, participarea se invarte in jurul minimumului necesar. Procentul romanesc nu are, insa, nimic de-a face cu cel european. In timp ce in statele dezvoltate se poate vorbi despre un anumit dezinteres ca o consecinta a bunastarii si a lipsei de motivatie, la noi el este, in mod clar, determinat de o stare cvasigenerala de lehamite si de neincredere in instrumentele democratice. Adaugati la aceasta insuficienta capacitate a organizatorilor de a scoate in evidenta miza reala a acestui vot si veti avea cea mai buna explicatie a rezultatelor. Revizuirea modului de desfasurare a Referendumului este, in aceasta situatie, un paleativ. Nu rezolva mare lucru, nici eliminarea baremului si nici introducerea unor elemente de obligativitate. Singurul lucru care ar putea revigora apetitul romanilor de a spune 'da' sau 'nu' in problemele legate de propria lor existenta este sentimentul ca ceva se misca, ceva se intampla, si ca acest ceva deriva direct din nevoile si aspiratiile lor. Altminteri, revizuirea Referendumului, ca si aceea a Constitutiei, va fi un gest de orgoliu al unei clase politice in criza de credibilitate.