Premierul Tăriceanu a venit, zilele trecute, la locul de muncă plecând de acasă, de pe Plevnei, pe motoretă.
A vrut să le arate bucureștenilor - și locuitorilor marilor orașe în general – care este soluția decongestionării traficului. Una dintre ele. Probabil că în zilele următoare premierul va experimenta pentru noi și mersul pe bicicletă, urmând ca în zilele Summit-ului NATO să facă, în premieră absolută, proba mersului pe jos.
Nu aveam prea mari emoții în legătură cu șansele premierului de a ajunge la Palatul Victoria în timp util pentru buna funcționare a Guvernului. Oricum, are de partea sa SPP-ul și Poliția Rutieră care îi deschid drumul printre coloanele de mașini care se bulucesc cu încăpățânare pe străzile subdimensionate ale Capitalei. Demonstrația sa are însă o rațiune: aceea că, deja, nimic nu ar putea să modifice, radical, situația circulației rutiere.
Măsurile aflate în curs se vor concretiza peste 2-3 ani când deja vor fi depășite de cotele de trafic. Iar de trama stradală nu se poate trage pentru a fi lărgită. Cu atât mai puțin cu cât urbanismul haotic al ultimilor 18 ani a impus contradicțiile până îm baza carosabilului. Pentru ca astăzi să se fi putut circula măcar rezonabil, ar fi fost nevoie ca administratorii Capitalei să fi ținut cont de perspectiva previzibilă. Măcar dacă s-ar fi acordat atenție unui studiu făcut de japonezi – pe banii lor – în urmă cu vreo 15 ani, pentru RATB, astăzi am fi putut să pierdem mai puțin timp în ambuteiaje. Desigur, se vor mai face pasaje în intersecții, se vor mai deschide niște trasee de acces, dar soluția principală rămâne modificarea concepției cetățeanului față de fenomenul deplasării. Democratizarea acestuia. Acceptarea ideii că rolul mașinii este mai puțin acela de a exprima rangul prosperității, și mai mult de a-i facilita accesul spre obiectivele sale cotidiene. Va trebui, desigur, să învățăm să mergem și pe două roți – dar pentru asta, cei care umblă pe patru vor trebui și ei să învețe să conviețuiască în siguranță cu aceștia. Experiența marilor orașe este suficient de sugestivă din acest punct de vedere și cred că edilii noștrii nu trebuie să inventeze nimic. Ci doar să preia și să aplice, corespunzător situației în care ne aflăm.