Oricât l-ar călca pe nervi și i-ar produce neliniști existențiale președintelui Băsescu, soluția imorală pe care el însuși a ales-o pare să rămână bătută în cuie. Cel puțin așa ne asigură studentul Dan Voiculescu, revenit într-o scurtă permisie de la studiile pe care și le desăvârșește pe la Cambridge pentru a participa la Consiliul Național al umaniștilor săi.Chiar noțiunea de imoralitatet trebuie luată într-o accepție băsesciană: să fii alături de guvern la guvernare, dar alături de opoziție la legiferare. Cum însă opțiunea este liber și deschis asumată, președintele umanist poate beneficia, la rândul său, de circumstanțele atenuante ale unei doctrine istorice: și cu unii și cu alții, spre binele poporului. Argumentația utilizată de profesorul-student este una de bun simț: dacă tot s-a nimerit ca soarta să-i hărăzească rolul de arbitru, partidul său și-a împărțit opțiunile între cele două blocuri, tocmai pentru a asigura un echilibru pe care posesia tuturor atu-urilor de către una dintre părți l-ar fi distrus. În acest fel, Executivul și Legislativul se controlează unul pe altul, sancționându-și reciproc tentațiile de tip totalitar.Că formula funcționează, este evident, cel puțin până în acest moment: nici Parlamentul nu cenzurează excesiv Guvernul (nici nu prea pe ce) și nici Guvernul nu supune Parlamentul unor încercări deosebite. Încă nu s-a liniștit efortul general al schimbării pieilor de primăvară, ca la șerpi: înlocuirea celei albăstrii cu cea portocalie. Abia odată terminat acest proces se va putea vedea mai bine dacă soluția e chiar așa cum a zis Băsescu și dacă singurul mod în care poate fi înlăturată ar fi anticipatele.Trendul, vorba europeanului, este însă negativ. Pe zi ce trece, nici miniștrii și nici parlamentarii nu-și doresc să revină pe tușă și să vadă ce li s-ar putea întâmpla după alte alegeri. Aproape comic, dacă nu paradoxal, cei care încearcă să-i demonstreze mai convingător lui Băsescu cât de imorală ar fi această soluție sunt tocmai cei care ar trebui să o dorească cu mai multă ardoare. Dar și ei sunt atât de preocupați de năpârlirea post-electorală prin alegeri de partid încât președintele ajunge să predice, în deșert, precum binecunoscutul personaj biblic. |