A apărut, de nu se știe unde (ceva mai târziu am aflat că fusese extras de la 'Danubiana', unde executa o 'condamnare' la locul de muncă, pentru vina de a nu fi demonstrat suficient atașament față de sistem pe când lucra în diplomație...), după decapitarea lui Sârbu, cel care-și permisese să fie prea sincer cu unii dintre partenerii săi din presă. A preluat abrupt funcția de purtător de cuvânt al lui Roman, dându-i o dimensiune aparte prin stilul rămas inconfundabil: agresiv când era nevoie, defensiv când nu mai avea încotro, constructiv când interesul imediat o cerea. Baltazar a devenit cu rapiditate un soi de alter-ego, pentru situațiile critice, al premierului, preluând, ca un paratrăznet, toate fulgerele din media adresate acestuia. Ca purtător de cuvânt, Bogdan Baltazar avea să rămână în galeria de specialitate de la Victoria ca un reper, niciodată egalat - pentru că nici vremurile n-au mai fost egale. Spre finalul mandatului lui Roman, dacă nu mă înșel, și pe fondul scindării FSN-ului, după mineriada din septembrie '91, Baltazar a părăsit țara, precedându-l pe Stolojan în galeria funcționarilor bancari internaționali. A poposit la BERD, la Londra, unde s-a 'școlit' vreo patru ani, pătrunzând în măruntaiele marilor afaceri internaționale, câștigând niște bani adevărați, pe care nu avea cum să-i facă în țară și asigurându-și un lustru personal de factură anglo-saxonă. A revenit în țară cu puțin înainte de alegerile din '96, manifestând un atașament față de vechiul său patron pe care puțini îl înțelegeau. S-a aruncat cu capul înainte în campania electorală, ca șef al staff-ului democrat, implicându-se în stilul cunoscut și contribuind substanțial la noua imagine a prezidențiabilului Roman, care avea să obțină atunci cel mai bun scor din carieră. Un scor care l-a propulsat în alianța câștigătoare, oferindu-i pe tavă, președinția Senatului și apoi portofoliul Externelor. Baltazar s-a mulțumit cu un 'loc 2' la FPS, de unde a trecut la BRD, când aceasta a fost scoasă la vânzare. A negociat la sânge cu francezii, care în loc să-l arunce peste bord, i-au apreciat înverșunarea, considerând-o folositoare intereselor proprii. L-au instalat în funcția de președinte, cu mai multe atribuții decât putuse să spere, lăsându-i pe mână reprezentarea și relațiile cu autoritățile - sarcini de care s-a achitat cu brio. Ba, în virtutea vechilor reflexe de luptători și-a transformat poziția într-o instanță din care n-a ezitat, oridecâteori a fost cazul, să-i amendeze pe guvernanți sau să le dea mici lecții. Asta nu l-a făcut prea popular la Palatul Victoria și la Finanțe, dar i-a întărit considerabil autoritatea în rândurile breslei. După șase ani de cooperare, Baltazar își recâștigă acum libertatea, apreciind cu luciditate situația și perspectivele, recompensându-l pe succesorul său cu puteri complete, pentru răbdătoarea sa așteptare de șase ani.Zilele trecute Baltazar s-a despărțit de banca pe care a propulsat-o în rândul lumii. Cu regrete, dar, mai ales cu speranța că lasă în urmă ceva: o bancă viabilă și performantă. 'Sacrificiul' personal merită un astfel de premiu. Care nici măcar nu e unul de consolare... |