Cea mai mare greșeală pe care o poate face în acest moment un politician activ este să subestimeze forța și tenacitatea președintelui Băsescu. Dincolo de mișcările sale aparent haotice și de gesturile sale șocant nonconformiste, se ascunde o tenacitate de buldog și o memorie a afronturilor de elefant. Băsescu nu iartă nimic și pe nimeni, mai ales dintre cei care i se opun sau îi nesocotesc deciziile. Au simțit-o pe pielea lor colaboratori apropiați, precum Gușă, sancționat drastic pentru nerăbdarea inoportună de a revendica conducerea unui serviciu secret, sau chiar Silvian Ionescu, personaj de forță în timpul alegerilor, pentru imprudența de a fi acceptat o poziție neîmpărtășită de Marele Frate. Dl Hașotti îl acuză pe președinte de a fi un ''neprieten'' al liberalilor. Eronat. Băsescu n-are prieteni. Nici nu prea își poate permite. Dar n-are nici neprieteni. Este vorba doar de persoane care îi încurcă socotelile ori îi încalcă predispozițiile. Tăriceanu, dincolo de aparența sa de copil cuminte și ascultător, i-a încurcat, prin obstinația cu care s-a agățat de scaunul de premier, toate socotelile. Dar în special ideea alegerilor anticipate, unica șansă, în viziunea prezidențială, de a asigura un suport temeinic și ''moral'' pentru îndeplinirea programului său politic. Pentru Tăriceanu nu mai există iertare, iar ca dovadă este faptul că e atacat acolo unde îl doare mai tare - relația sa cu Dinu Patriciu. Acesta din urmă se face și el vinovat în cea mai mare măsură de puseele de independență liberale, el aflându-se la originea tuturor atitudinilor anti-băsesciene bazate pe forța economică ce o conferă petrolul. ''Neprieteni'' ai lui Băsescu sunt și acei politicieni din tabăra liberală, ale căror antecedente la guvernare îi fac vulnerabili în fața unei opinii publice care așteaptă de la Băsescu tragerea în țeapă a tuturor corupților, cu sau fără documente doveditoare și indiferent de tabăra căreia-i aparțin. De aceea s-a și opus sistematic mandatării cu funcții publice a unui Rușanu sau Vosganian, ori chiar a unui Berceanu din tabăra proprie. Cel mai circumspect s-a dovedit Băsescu tocmai față de tovarășii săi de luptă. Amânând până la exasperarea pretendenților schimbarea șefilor de servicii secrete, el a lăsat să se înțeleagă că, până la un punct, preferă să lucreze cu oameni pe care îi poate controla în virtutea antecentelor lor vizibile, decât cu veleitari supuși tentației trădării. Ori nici Timofte și nici Fulga nu vor face așa ceva atâta timp cât vor fi menținuți în funcții în pofida tuturor protestelor. Nu întâmplător Băsescu a pus surdină comentariilor la adresa ultimei decizii a Curții Constituționale, o instituție prea timorată pentru a nu putea deveni, la un moment dat, răzbunătoare. Cu instrumente constituționale. |