Ziarul personal Octavian Andronic
11 Dec 2019 - 10:58
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Deocamdată îi oferim dânsului. Vrem să știm dacă doresc cei de acolo. Vom vedea câți doresc.

-- Octav Cozmâncă despre locurile pe listele de parlamentari oferite Președinției

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

luni 14 februarie 2000 Nr: -71

"Nașul"

de Octavian Andronic

Prin 1974 îmi „satisfăceam" stagiul militar la Școală de Ofițeri de Rezervă a MApN din Drumul Taberei. Am, nimerit, absolut din întâmplare, într-o serie cu multe nume sonore printre „răcani". Două dintre ele au atras cu precădere atenția: Ceaușescu și Maurer. Mai precis, odraslele celor doi „puternici" ai zilei, Valentin și Jean. În prima lună, de până la depunerea jurământului, cele două progenituri s-au conformat regulamentelor și n-au părăsit unitatea.

Au venit însă familiile la ei. Mai precis, Elena Ceaușescu la Valentin și Ion Gheorghe Maurer la Jean. Dacă cea dintâi a fost atent ocrotită de privirile indiscrete ale ostașilor, cel de-al doilea s-a comportat absolut normal. A venit cu un IMS (gurile rele ziceau că direct de la .vânătoare) și a intrat în curtea unității, retrăgându-se intr-un colț pentru a discuta cu fiul său. La plecare a făcut un semn de rămas bun celor din jur, răsplătit cu aplauze. Acestea, cred, se adresau în special deciziei pe care o luase cu puțin timp înainte, de a părăsi viața politică, pentru a se dedica în liniște lucrurilor pe care se știa că le prețuia cel mai mult: vânătoarea și tenisul.

Ieșirea sa din scenă a înlăturat și ultimul obstacol de pe victoriosul drum al cultului personalității. Nici unul dintre „greii" vechii gărzi nu mai avea cum să împiedice concentrarea puterii în cele două - și în curând patru - mâini ale "celor  mai iubiti fii".

Ion Gheorghe Maurer nu s-a potrivit prin nimic cu idealul pe care l-a reprezentat și pe care 1-a slujit până la momentul pe care el singur l-a hotărât. A intrat voluntar în conul de umbră al semianonimatului pentru nu mai puțin de un sfert de veac. Parcă autopedepsindu-se pentru culpa de a fi adus pe capul poporului român un geniu al răului căruia el i-a fost „nașul". Ultimii ani și i-a trăit dintr-o „pensie" pe care i-a oferit-o Ion Tiriac, care n-a uitat că, fără demnitarul comunist căruia i-a servit drept sparring-partner, n-ar fi reușit, poate, să evadeze pentru a putea deveni capitalistul de astăzi.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie