Profesorul Măgureanu a atins perfecțiunea în transmiterea mesajelor. Dânsul nu trebuie să mai facă nici un efort de a-și convinge asistența că ceea ce spune trebuie înțeles exact pe dos. Am aflat, astfel, că între domnia sa și proaspătul președinte al PNR există un conflict ireconciliabil din mesajul „nu avem nimic de împărțit, totul e OK între noi" - confirmat, e drept, cu jumătate de gură, și de dl Cataramă. Am aflat că debarcarea năbădăiosului ex- liberal este pusă cu atenție la cale din mesajul „dl Cataramă, deși avem unele opinii diferite, urmează linia partidului și nu există nici o intenție de divorț" (citat din memorie). Am aflat apoi că Viorel a fost mătrășit din mesajul „însuși dl Cataramă a cerut să fie revocat din funcția de președinte până la lămurirea problemei sale de la AVAB, pentru a nu aduce prejudicii imaginii partidului" (tot din memorie). Ei. bine, ultimul mesaj este cel referitor la faptul că domnul Măgureanu va fi viitorul președinte al PNR: „Preiau temporar această funcție, fără a avea intenția de a deveni președinte cu nici un preț" (ibidem).
Experimentul Cataramă și epoca cu același nume rămân - trecând acum la lucruri serioase - principalul eșec din strategia politică a ex-directorului SR1. După o suită de operațiuni de înghițire a altor formațiuni, profesorul a simțit - dincolo de ambițiile sale personale - nevoia unui „stranier" a cărui introducere în echipă să facă vâlvă. Și i-a căzut cu tronc tocmai Cataramă, mai ales că acesta era pe punctul de a fi scos din lotul PNL-ului din motive de insubordonare la tactica de joc. Dacă domnul Măgureanu ar fi cercetat mai cu atenție dosarul noului său coechipier, ar fi observat că asta este o boală cronică la el, că întotdeauna a jucat pe extremă, la limita terenului și făcând exces de fente, într-un dribling ce-i înnoda propriile-i picioare. Asta l-ar fi scutit de toate tulburările prin care fragedul său partid, a trecut în „epoca Cataramă".