Văzut ca un oponent al tendințelor discreționare de la vârful puterii actuale, cel puțin de câte o parte a publicului, până la reținerea sa de către procurori, Sorin Ovidiu Vîntu începe déjà să fie abandonat de către cei pe care i-a strâns de-a lungul timpului în jurul său, evaluându-i și folosindu-I în funcție de oportunități și posibilități. De pe lunga listă de plăți mai mult sau mai puțin generoase – omul are o pasiune de colecționar – se desprind, unul câte unul, cei care presimt că sfârșitul afacerii nu va fi în favoarea acestuia, încercând să-și confecționeze legitimații de simpli curioși, care n-au dorit decât să vadă cum se manifestă o celebritate de tipul acesta. Mă îndoiesc de faptul că cooperantul “pensionar” al arestului din Rahova și-a făcut iluzii în legătură cu cei din jurul său. Mai ales că nu se află la prima experiență de acest gen. Tot așa, în 2000, cei care făceau coadă la ușa lui pentru o sponsorizare sau pentru o recunoaștere (pecuniară) a meritelor lor, s-au împrăștiat în toate zările atunci când a explodat bomba “F.N.I.”. Pentru ca apoi, în timp, să se îndrepte din nou spre cel care părea că renaște din propria sa cenușă cu puteri și finanțe însutite.
Sorin Ovidiu Vîntu a dat, într-adevăr, o astfel de impresie. Dacă în prima fază s-a concentrat asupra racolării de oameni din “servicii” – la paritate, și a încercat cu timiditate nespecifică să tatoneze zona presei (care l-a fascinat întotdeauna) prin inițierea noii serii a “Curentului” interbelic (ca să nu punem la socoteală slabul randament pe care l-a dat finanțarea unui partid de dreapta - UFD) în intervalul post-Gelsor a considerat că a venit vremea ofensivă pe toate planurile, dar în special pe acela al mijloacelor media, instrumentul major prin care ar fi putut să-și atragă scopurile politice.
Care scopuri – veți întreba? Acelea de a se afla în spatele celor mai importante decizii, prin personajele pe care le putea impune. Dacă în perioada guvernării PSD nu a vut prea multe succese – nereușind să “comunice” cu tandemul Iliescu-Năstase, momentul favorabil a părut să fie acela al venirii la putere al Alianței D.A., și liberalii și democrații având nevoie de sprijin mediatic și nu numai. A fost curtat - discret – chiar de Băsescu, și-a regăsit vechi tovarăși de drum în guvernarea liberală și ambițiile sale au părut că găsesc instrumentul ideal în noua “stea” social-democrată, Mircea Geoană, personaj pe care l-a supraevaluat într-un mod catastrofal. Pentru ambii...
S-a înșelat – cum s-a înșelat, dealtfel, de atâtea alte ori. Pentru că prețuitorul de oameni nu este și un bun utilizator. Eșecurile sale au început să apară în serie când a abandonat domeniul preferat – speculațiile – în favoarea "construcțiilor". Atașându-se de ele, acestea l-au tras în jos, și financiar și ca putere de influență.
Episodul la care asistăm vine aproape firesc în continuarea altora. Oamenii “devotați” se vor risipi din nou spre toate zările și îl vor lăsa singur, să se descurce, de teama de a nu fi trași în vârtej. Șansa unei noi reveniri imi pare tot mai puțin probabilă. |