Ridicolul și penibilul n-au limite. Recenta decizie pe care muribundul partid național țărănesc - creștin și democrat pe deasupra - a luat-o, în plină degringoladă, de a constitui un "cabinet din umbră" reprezintă o veritabilă culme a umorului. Involuntar. Sau negru. Deși, o urmă de logică s-ar putea găsi în această decizie: un fel de răzbunare. Dacă tot n-am fost în stare să facem un guvern atunci când aveam de ce și cu ce, hai să-l facem acum. Când e degeaba. Există, desigur, o practică politica internațională. La englezi, de pildă, pe lângă guvernul în funcțiune, laburist, să zicem, funcționează un guvern paralel conservator. Funcționează - e un fel de a spune. El, de fapt, stă și veghează nădăjduind că guvernul legal își va rupe gâtul pe vreun motiv oarecare și îi va putea lua rapid locul. Fără negocieri, formalități și tot tacâmul. E o mostră de pragmatism englezesc: nici un minut (de guvernare) nu trebuie pierdut! Pentru că timpul costă bani. La noi e invers. Banii ne costă timp. Uneori prea mult timp - și de-aici inflația. Țărăniștii, însă, iată ca vor să rupă pisica și să arate lumii că dacă pedeseriștii își vor rupe gâtul, ei vor fi gata să le ia locul! E drept, la noi, față de englezi, sunt câteva mici complicații. Una e ca trebuie sa fii în parlament, ceea ce nu mai e cazul țărăniștilor, iar restul nu mai contează. Gestul contează. Un gest cu care succesorii dlor Diaconescu&Comp speră să facă uitate jenantele tribulații algoritmice ale celor trei guverne succesive pe care le-au pus în funcțiune în cei patru ani de guvernare. Guvernare în care și-au numit cei mai nepotriviți premieri, pe care apoi s-au chinuit să-i schimbe. În care au cedat aliaților cele mai "mănoase" portofolii, ei chinuindu-se să scoată bani din piatră seacă și să ajungă în hazlia situțtie ca după ce Sârbu și Mureșan au vândut și-au blătuit tot ce se putea vinde și blătui, să decidă ca la viitorul congres fiecare participant va trebui să-și plătească mîncarea și cazarea! Poate că, pe plan psihologic, ideea cabinetului din umbră nici nu e rea: își vor putea pune, în sfârșit, oameni la toate ministerele. Vor putea da câte ordonanțe de urgență vor. Vor putea să-și păstreze succesele fără a le mai împărți cu alții. Dar, mai ales, vor putea sta la umbră. Așteptând să treacă jumătatea de secol pe care le-a proorocit-o Radu Vasile, ca să revină din nou în soarele guvernării. |