… a adiat joi seară și pe holurile celui mai mare mall de „fashion” inaugurat cu fast în complexul Băneasa. Primarul în exercițiu, dl. Videanu, însoțit de fiica sa, a fost unul dintre VIP-urile care au onorat invitația gazdelor. De-a lungul serii, însă, dl. primar n-a mai fost asaltat de corul de admiratori și de solicitanții de favoruri ce l-au însoțit sistematic în cei trei ani de mandat. A putut chiar să petreacă o seară liniștită, vorbind când cu unul, când cu altul, ca aproape orice om obișnuit. Adriean Videanu a început deja să simtă adierea răcoroasă a schimbării. Pe ultimii metri ai mandatului său nu mai este la fel de interesant pentru cei marcați, de regulă, de magia puterii, cea care-i face pe unii oameni mai faimoși, mai interesanți și mai utili pentru cei care reușesc să le capete favorurile.
Există un întreg șir de semne care însoțesc aceste coborâșuri lente de pe toboganul unui mandat public. Telefonul sună mai rar. Invitațiile la evenimente mondene se răresc. Portarii salută cu mai puține plecăciuni, secretara mai uită în câte o zi să-i aducă cafeaua, iar șirurile de solicitanți din sala de așteptare se răresc văzând cu ochii.
În ochii celor din jur persoana își recapătă, treptat, dar sigur, statura normală, pregătindu-se pentru reintrarea în rândul lumii.
În același timp se mai petrece și un alt fenomen: sunt personaje pe care vântul schimbării le înviorează și cărora le aduce în plămâni aer proaspăt și arome stimulatoare. Aceștia întrevăd perspectiva unei demnități publice pentru care îi îndrituiesc aranjamentele de culise, promisiunile celor care pot să le îndeplinească, bănuiala unui sufragiu suficient de amplu. Pentru aceștia, vântul schimbării bate în direcția dorită. O simt și cei din jur. Omul devine, pe zi ce trece, tot mai interesant. I se descoperă calități invizibile până atunci. El însuși resimte o neobișnuită capaciate de a fi popular, de a recunoaște persoane despre care nu-și amintește să le fi văzut vreodată. Își face planuri și e plin de avânt în a rezolva lucruri despre care credea că sunt nerezolvabile. Se simte nu doar mai ușor, ci și mai deștept, pe măsură ce se apropie termenul schimbării.
Deobicei, astfel de fenomene se înregistrează în proporție de masă, din patru în patru ani și vreme de câteva luni. După aceea lucrurile reintră în normal. Cei care au părăsit barca puterii se străduiesc să redevină persoane obișnuite, iar persoanele foste obișnuite învață algoritmul puterii: cum să nu răspundă la saluturi sau la telefoane, cum să selecteze invitațiile, cum să-și compună o altă identitate la emisiunile de televiziune pentru care invitațiile curg acum gârlă…