După lupte seculare care au durat luni de zile, finalizându-se - lamentabil - cu o decizie așteptată a Curții Constituționale, Alianța DA intră în posesia scaunului de președinte al Camerei Deputaților într-un mod pe care nimeni nu l-a putut intui. Pentru că nici un observator cât de cât avizat nu ar fi reușit să prevadă cursul evenimentelor și, mai ales, modul incredibil de relaxat în care PSD-ul a renunțat la obictivul pentru a cărui mențiune pusese la bătaie toate resursele sale. Practic, dacă e să privim lucrurile la rece, principalul partid de opoziție (oare mai este principalul) i-a făcut cadou lui Bogdan Olteanu fotoliul în care s-a lăfăit Adrian Năstase și în care și-a digerat înfrângerea, nici aceasta așteptată, din meciul cu Băsescu.Liderii actuali ai PSD vor avea dificultăți să explice modul în care au ajuns la soluția prin care au pierdut funcția și dacă a fost o intenție precisă și nu pur și simplu o prostie, să nu negocieze cu Adrian Năstase o revocare în locul unei demisii. Dar aceasta este deja istorie. Interesante sunt alte lucruri pe care le-a reluat votul de luni. În primul rând, ca niciodată, toți parlamentarii PSD au votat, cuminți, cu propriul lor candidat. Așa ceva nu s-a mai întâmplat de mult și dă un indiciu asupra stării de spirit din interior. În al doilea rând - și acesta mi se pare aspectul cel mai important - este prima dată când, în fața unui astfel de examen, PSD rămâne singur. Nici măcar aliatul său tacit, tradițional, n-a mai simțit nevoia de a-l asista, dându-și surprinzător voturile candidatului Alianței! Este o poziție în care partidul lui Mircea Geoană se va afla mult mai des, de acum înainte, pe eșichier neîntrezărindu-se nici o variantă care să-l aducă într-o poziție superioară propriei sale resurse.În al treilea rând: este tot pentru prima dată când Partidul Conservator își joacă propria sa carte.. Propunerea unui candidat propriu la președinția Camerei a fost o idee care ar fi putut să trateze o strategie cu cei din Opoziție. Un astfel de aranjament i-ar fi costat, însă, pe oamenii lui Voiculescu, poziția - și așa șubredă - din Alianță, cu riscul de a pierde și celelalte funcții pe care le-a dobândit în virtutea acestei calități. Dar, cu un președinte de Cameră, conservatorii ar fi intrat definitiv în legenda marilor succese cu costuri mici. N-a fost să fie.Cu siguranță, însă, că viitorul apropriat ne va rezerva și alte surprize conservatoare.
|