Am trăit s-o vedem și pe asta: după vreo 7-8 ani de dominație neîntreruptă a scenei mondiale la gimnastică feminină, am reușit performanța de a nu putea aduna cinci fete pe care să le trimitem la europenele de anul acesta! Este o situație de criză, practic nemaiîntălnită și chiar dacă antrenorii, federația și ministerul sportului încearcă să ne liniștească asigurăndu-ne că se poate întămpla și la case mai mari, rămănem totuși cu un gust nelămurit. Pănă una-alta, noi suntem casa cea mai mare și, dacă vrem să rămănem așa în continuare, ar trebui să ne aplecăm cu mai multă atenție și ceva mai mult realism asupra cauzelor profunde ale acestei situații. Multlaureații antrenori Belu și Bitang se află în situația delicată de a nu putea încropi o echipă. Asta înseamnă, în primul rănd, că pe altarul performanței a fost sacrificată însăși baza de selecție, redusă în cele din urmă la "laboratorul" de la Deva. Apoi, sistemul de pregătire, maniera de administrare a Naționalei par să se fi lovit de un prag al rezistenței. Fizice și psihice. Pentru prima dată au fost semne că pe la lot lucrurile scărțăie, că fetițele suportă tot mai greu austeritatea și solemnitatea domnului Belu, că ar dori și ele să mai miște în front fără să ia palme. Adică nițică democrație, chiar dacă în sport democrația nu prea este compatibilă cu performanța. Ceea ce s-a și întămplat: fetele s-au dus pe la televiziuni, l-au turnat pe dictator, dictatorul le-a trimis la echipe de la lot, opinia publică s-a isterizat și acuzele au început să curgă asupra producătorilor de medalii în serie. Perspectiva sumbră a lipsei medaliilor (și a onorurilor de care se lipeau și ei) i-a zgălțăit pe oficiali. Pe mahării de la Federație (neschimbați de peste un deceniu). Pe șefii ministerului - inclusiv ministrul. Într-o recentă conferință de presă aceștia au trebuit să recunoască cu toții, că ceva se întămplă și olimpiada care vine riscă să ne prindă cu șortul în vine. Că e nevoie de un centru de recuperare. Că pregătirea ar trebui să se mai facă și descentralizat - adică la cluburi. Că problema salarizării antrenorilor este, în continuare o problemă, și că ar trebui și COR-ul să se mai scobească prin buzunare (în ciuda "aricilor" tradiționali ai lui Țiriac). Că pe lăngă antenor ar trebui să funcționeze și o echipă de medici, mai răsăriți decăt celebrul Oană-Nurofen. Situația din gimnastica romănească este ging(ăr)așă. Și are nevoie de un tratament hotărăt. |