După o tăcere încruntată de aproape un an, dl Emil Constantinescu iese la rampă, în calitatea sa esențială: aceea de simplu cetățean activ! Activ într-un domeniu pe care credeam să-l fi abandonat, sub imperiul dezamăgirilor în serie pe care le-a suferit. N-ar fi însă corect să trecem sub tăcere o altă intervenție a sa - cea de la reuniunea la vârf a clasei politice și a societății civile, dedicată aderării la organismele europene desfășurată în primăvară la Snagov. Atunci, dl Constantinescu, în calitatea sa de fost președinte n-a scăpat prilejul de a agrementa festivitatea cu câteva săgeți răutăcioase la adresa noului regim, din care se putea deduce faptul că rămânea încă de pe atunci un observator atent a ceea ce se întâmpla în jurul său. Nu se știe din ce cauză, intervenția sa n-a avut ecoul dorit. Probabil că lumea se afla încă sub impresia penibilă a finalului de guvernare și a dezastrului electoral suferit de Coaliția abandonată în cel mai critic moment al existenței sale de către dl Constantinescu. Nici politicienii și nici publicul n-au reușit să treacă cu ușurință peste această dezertare - indiferent care au fost rațiunile invocate. Iată, deci, că după această perioadă, ce poate fi interpretată ca un soi de penitență, cu reveniri la instrumentele de bază - catedra și pietrele - dl fost președintel ridică capul și vocea și împunge cu degetul arătător eșecurile guvernării actuale: "Nu PIB-ul și inflația sunt problemele cruciale - zice domnia sa la radioul național - ci respectarea legii!" Fără să vrea, dl Constantinescu pune degetul pe cea mai dureroasă rană a guvernărilor de până acum, între care cea care i-a purtat numele a excelat în încălcări. La bază și la vârf. În timpul domniei sale, pe motiv că odată cu alegerile nu se cucerise și puterea, justiția a devenit o veritabilă anexă a președinției. La cârmele ei au fost puși prieteni din copilărie, iar dosarele se instrumentau mai întâi la Cotroceni, de unde plecau cu directive clare. În aceeași perioadă s-au pronunțat nu odată sentințe care dacă n-ar fi fost dramatice, puteau fi considerate comice. Și tot atunci războaiele juridice cu foștii guvernanți au fost adeseori intersectate de acțiunile de gherilă dresate împotriva unora dintre participanții la coaliție, în așa fel încât nimeni nu mai înțelegea nimic. Nu vreau să spun că puterea actuală nu are păcatele ei și că nu se produc frecvente încălcări ale legii. Ele însă, n-au ajuns să egaleze abuzul, degringolada și confuzia care au caracterizat perioada în care simplul cetățean activ de azi avea și pâinea, și cuțitul. |