Dacă alegerile din PDL s-ar fi ținut înaintea – sau în absența – anunțului lui Traian Băsescu de susținere, soarta lui Emil Boc ar fi fost pecetluită. Deja în jurul său se făcuse loc gol și majoritatea pariurilor se îndreptau spre Blaga, al cărui gest de sfidare („Mă angajez în alegeri ca să-i blochez pe cei neaveniți” – citat aproximativ) plăcuse majorității democrate, sătule de prestația nesigură și incoerentă a premierului. Numai că sfidarea nu i-a picat bine „marelui frate” de la Cotroceni care, după avertismentul adresat celor care nu-și pot stăpâni „setea de putere”, a plusat cu binecuvântarea - acordată în direct și la o oră de vârf celui mai ascultător dintre subordonații săi.
Evident că această succesiune de evenimente transformă operațiunea de depunere a candidaturilor, de luni, într-o simplă formalitate. Cel puțin din râvna de care au dat dovadă membrii de rang înalt ai partidului, dotate cu cea mai mare cantitate de servilism. Aceștia au făcut un „zid” în jurul celui de care se săturaseră până peste cap, mai ieri, dornici ca entuziasmul să le fie văzut și receptat până la cel mai înalt nivel. În aceste condiții Blaga, cu puținii săi partizani rămași, a făcut figură tristă, de Don Quijote, gata să se lupte cu moara de vânt a partidului în care suflă viguros însuși șeful cel mare.
Așa cum a rejectat demersul reformator al „bandei celor trei” (Macovei-Preda-Voiculescu), partidul a înlăturat și ideea schimbării la vârf. Rău cu Boc, dar mai rău fără el – se vor fi gândit toți cu care au mâncat o pâine albă în vremea guvernării, în care micul premier a avut mână liberă să împartă beneficii celor credincioși.
Traian Băsescu nu a putut să riște să lase lucrurile la voia întâmplării, situație în care Blaga, tip cu mai multă demnitate și voință decât actualul șef d epartid ar fi putut să scoată formațiunea de sub controlul prezidențial și să încerce să joace pe o partitură proprie. Este lucrul pe care titularul de la Cotroceni îl detestă cel mai mult, coșmarele sale fiind în continuare legate de experiența cu Tăriceanu. Fără un slujbaș zelos, care să-i țină la dispoziție comenzile „jucăriei”, Băsescu s-ar trezi complet dezarmat în fața unei opoziții tot mai agresive și tot mai justificate în demersurile sale. Și, în lipsă de alte argumente, apasă coarda „curajului” și „responsabilității” manifestate de premierul care a gestionat perioada cea mai tulbure și mai incoerentă din guvernările de până acum.
Cel puțin la prima vedere lucrurile par clarificate și rezultatul alegerilor interne din 14 Mai este dinainte stabilit.Boc va păstra șefia partidului, ca o consolare pentru renunțarea la serviciile sale guvernamentale, iar Blaga și puținii săi prieteni vor alege calea bejeniei. Poate spre alte partide. Singura pată de culoare o oferă candidatura comic-fantezistă a fostului ministru „Pleașcă”, un moment de caraghioslâc și de lipsă de adecvare la mediul în care a fost introdus cu de-a sila, pentru meritele(controversate) ale părintelui său. |