A devenit un loc comun – pentru o „anumită parte a presei” – luarea peste picior a ministrului Sănătății pe motiv că, economist fiind, nu se prea pricepe la domeniu.
Este o veche prejudecată alimentată de beneficiarii tradiționali ai acestei cutume. Din șirul aproape interminabil (Sănătatea a avut cei mai mulți miniștri in acești aproape 19 ani) de medici mandatați, în diferite guvernări, cu portofoliul Sănătății, nici unul nu a reușit să se debaraseze de prejudecățile breslei și să provoace o ruptură cu obiceiurile și sevituțile care au prevalat de-a lungul unei eterne tentative de reformă. S-ar putea spune chiar că Sănătatea rămâne domeniul în care aceasta a demarat greoi și înaintează având de înfruntat propria inerție. Și nu doar atât.
Când Eugen Nicolăescu a preluat, în urmă cu trei ani, portofoliul de la remaniatul Cinteză, care s-a dovedit a fi un politician slab chiar în ochii propriului partid, nimeni nu i-a dat prea multe șanse. S-a considerat chiar că va fi un simplu exercițiu de stil spre un alt medic – ministru. Nu a fost așa. Deși a avut de-a face cu cele mai multe crize, cu impact major, Nicolăescu a reușit să le traverseze grație unei încăpățânări care i-a atras și îi atrage mulți dușmani. În special din partea acelor grupări de interese care au făcut din medicament și din necesitatea sa, vehiculul spre beneficii de-a dreptul uriașe. Producătorii și furnizorii de medicamente sunt, în ansamblu, dușmanii cei mai redutabili ai reformei și ai stabilizării. Ei trăiesc și prosperă din crize pe care le produc și le alimentează prin toate mijloacele care le au la îndemână. Ei au relații bune și consistent întreținute în toate domeniile și pot să mobilizeze forțe de persuasiune importante, oridecâteori este cazul. Ei sunt cei care manipulează în permanență o opinie publică sensibilă la cele mai mici seisme care le atacă siguranța sănătății proprii. După aproape 15 ani de la variațiile halucinante ale cursului valutar, ei – producătorii și furnizorii – încă mai invocă pierderile pe care li le-ar provoca un regim de relativă stabilitate pe care încearcă ministrul să-l pună în funcțiune pentru a proteja cât de cât consumatorul – beneficiar. Aceste interese stau la originea și a acestor ultime crize ale medicamentelor gratuite și compensate. Pentru promotorii săi, bugetul de stat a devenit un sac fără fund din care se pot scoate la nesfârșit banii din care se finanțează nu doar business-ul respectiv, ci și întreaga mașinărie de protecție și de influență creată în jurul său.
Nu știu ce șanse de reușită finală are Nicolăescu. Constat doar că, deocamdată, nu este dispus să cedeze. Ceea ce crează o mare problemă, inclusiv pentru cercurile interesate din interiorul guvernării.