Avem papă! Se numește Varujan și e ortodox. Vorbește trei limbi străine: română, engleză și franceză. A fost merceolog, din plecare și a ajuns ditamai șeful Comisiei parlamentare de buget. De miercuri, 25 octombrie 2006, este candidat pentru ediția viitoare a trofeului 'Mari români' - în cazul în care Televiziunea publică se va încumeta să continue pompos-penibila sa inițiativă din acest an. Pentru că, de la Titulescu încoace, Varujan este cel mai important român care va activa în planul administrației europene. Va fi comisar european, însărcinat cu un domeniu care va fi scos din parohia unui alt comisar, copleșit de prea multe domenii. N-ar fi exclus, vorba cuiva, să devină comisar pentru minorități și atunci chiar că am livrat omul potrivit. Să nu ne facem, însă, iluzii: ca în orice administrație și în cea europeană există portofolii importante, cu rol hotărâtor în politica continentală, și portofolii cu rol mai degrabă decorativ. Deja, executivul de Bruxelles a depășit norma europeană, cu cei 27 de titulari ai săi, exact în momentul în care la București, premierul Tăriceanu se dă de ceasul morții să reducă schema guvernului său la doar vreo 14-15 ministere.Rămâne, însă, odată cu nominalizarea și cu previzibila acceptare a ei, o întrebare: cât de potrivit, în general, este Varujan Vosganian, pentru un astfel de rol? El este, din toate punctele de vedere, un intrus la Bruxelles. Nu cunoaște pe nimeni. Abia acum va începe să bată pe la uși și să se prezinte: 'Știți, eu sunt...' Nu are uzul relațiilor complexe care se stabilesc la nivel interuman într-o astfel de structură. Nu are nici măcar uzul unei comunicări fluente care se realizează doar printr-un îndelung exercițiu. Nu-i va fi ușor și nu ne va fi din cale-afară de folosință, cel puțin pentru o vreme. Intervine o întrebare legitimă: de ce n-au optat, totuși, cei care au luat această decizie, pentru o variantă mai pragmatică? De ce n-au ales un om care cunoaște deja Bruxelles-ul și regulile lui nescrise? Dacă nu pe unii dintre cei hârșiți în astfel de treburi - Pușcaș, Ungureanu, Leonard Orban sau, treacă de la noi, chiar Anca Boagiu? Răspunsul e simplu: pentru că alegerea nu s-a făcut în scopul de a trimite acolo cel mai potrivit om! Alegerea a fost rezultatul unui simplu troc între președinte și premier: Băsescu, sau Tăriceanu, sau oricare dintre ei ar fi zis: 'noi renunțăm la Atanasiu și vă dăm portofoliul Apărării, iar nouă ne lăsați nouă comisarul'. Și ca să nu iasă vorbe și ceartă, a fost ales cine-a fost. Când trocul e ridicat la rangul de politică de stat, sau chiar mai sus, nu e de mirare că în troaca politicii se amestecă interesele personale sau de grup cu cele naționale. Cu rezultatele previzibile în astfel de situații.
|