După ce-a adăstat vreo două luni în fața acvariului studiind mișcările cârdului de răpitori, președintele a ieșit brusc din muțenia autoimpusă, lansând veritabile salve de acuzații și avertismente. Temele preferate - și, probabil justificate - rămân acelea ale cercurilor de interese pe care acum nu se mai sfiește să le ridice la rangul de mafie, ce au pătruns până pe 'masa Guvernului' și cele ale 'presei ticăloșite' prin care cercurile mafiote își desfășoară campaniile de denigrare sau de intimidare a autorităților publice. Acuzațiile președintelui sunt de această dată mai directe și mai categorice ca oricând, ele reprezentând adevărate denunțuri publice care, într-o țară cu democrație rodată, ar trebui să ducă în mod nemijlocit la autosesizarea organelor în drept. Cu atât mai mult cu cât titularul de la Cotroceni nu se sfiește să nominalizeze direct. Iar nominalizările sale vizează nu doar reprezentanți ai Opoziției - după un binecunoscut obicei -, ci și ai actualei Puteri. În fața pericolelor pe care le prezintă mafiotizarea, Băsescu se consideră solidar cu cei care l-au ales și l-au trimis acolo unde se află pentru a rezolva problema umplând țepele din Piața Revoluției cu ticăloșii sistemului ticăloșit.
După un an de exercițiu al Puterii, Traian Băsescu constată nu fără regrete că 'sistemul ticăloșit' n-a produs doar exponenți în regimul înlăturat și că aproape în egală măsură roadele lui se arată în structurile care au prealuat puterea și care profită de ea. Atacul său la vârf - care-l vizează extrem de transparent pe primul-ministru, pe a cărui masă se află documentele care exprimă implicarea mafioților - ar trebui să reprezinte o veritabilă declarație de război, lansată într-un moment în care Alianța tocmai se pregătește să facă din doi unul - adică un partid de centru-dreapta puternic. Or, logic, apare întrebarea: cum se poate forma un partid puternic și curat, prin înglobarea celor acuzați de a di namita societatea prin frăția manifestată cu remarcabilă contanță față de cercurile de interese devenite mafiote? Întrebare la care se anunță răspunsuri extrem de dificile.
Dacă semnalele lui Traian Băsescu nu vor fi urmate de autosesizări și de cercetări declanșate împotriva celor normalizați sau sugerați, ieșirea sa la rampă va rămâne doar ca un nou exercițiu de imagine. O demonstrație-sterilă a faptului că președintele știe adevărul, vrea să facă dreptate, dar ori cercurile de interese sunt prea puternice, ori nimeni n-are interesul să-l ajute. Popularitatea lui va crește, dar nu pe bazele solide ale acțiunii concrete, ci pe acelea fragile ale demagogiei politice. Persistând într-un asemenea mecanism, Băsescu riscă să pățească ca-n povestea cu 'Petrică și lupul': tot suindu-se în copaci și alertând sătenii că vine lupul, când acesta nu se face văzut, va crea un sentiment de păcăleală și nimeni nu-i va mai sări în ajutor când lupul - ticăloșit, bine înțeles - se va arăta la față cu colții lucindu-i a sete de sânge și carne de politician cinstit.
|