Poate că cea mai periculoasă formă de terorism este aceea în formă pură, în cara atacurile sau amenințările nu implică nici revendicări, nici recompense. Este terorismul 'de plăcere', în care autorul își decompensează frustrări sau manii pentru simpla plăcere de a face rău. O plăcere, uneori vecină cu cele de natură sexuală. Ne aflăm, desigur, în plină patologie. Această ramură exotică a terorismului nu face lucrurile mai puțin periculoase și mai puțin grave. Ba dimpotrivă. Iată, cazul, neelucidat încă, al 'grenadierului din Cișmigiu', presupus a fi același cu cel de la Liceul Jean Monet. În Cișmigiu pericolul a fost potențial. La liceu a fost real. O elevă a fost grav rănită și a fost la un pas de moarte, lucru care, cu puțină neșansă, se putea întâmpla și în cel mai aglomerat parc al Bucureștiului. Povestea asta cu grenadele nu e de azi, de ieri. De aproape zece ani se găsesc grenade, ba prin parcuri, ba prin parcări, în sacoșe abandonate, ba prin alte locuri circulate. Situațiile au fost privite cu destulă ușurință și nimeni dintre cei care ar fi trebuit să o facă nu s-a alarmat prea tare. În fond, n-a murit încă nimeni... Acum, când a fost arestat principalul suspect, aflăm o grămadă de lucruri care ar fi trebuit să îngrijoreze mai din timp. Că omul are ceva probleme psihice. Că a lucrat la o unitate militară de unde au dispărut niște grenade. Putem bănui - atâta timp cât n-o să știm sigur - că grenade au dispărut și de prin alte părți, mai ales de când depozitele de armament și muniție sunt păzite în dorul lelii, de fel de fel de recruți pe care nu i-a văzut nici un psiholog. Și cărora li se dau cu nonșalanță, pe mână, instrumente ale morții. Sentimentul meu este că ne-am pus prea din timp la adăpostul psihologiei că n-are nimeni nimic cu noi și că terorismul este o amenințare teoretică. Acest lucru s-a tradus prin neglijența instituțiilor de profil, care nu numai că nu mai țin evidența cetățenilor străini, dar nu au nici măcar o evidență formală a psihopaților sau a potențialilor candidați la acte teroriste autohtoni. Pe un asemenea fond, un șef de poliție - al Capitalei - a fost dat afară, deși terorismul nu intra în parohia lui. Poate că acum, în ceasul al 12-lea, cineva se va hotărî să traseze mai clar și mai limpede limitele responsabilităților. Nu ca să nu mai avem surprize, ci ca să fim mai pregătiți să le suportăm... |