Monitorul Oficial a publicat, în data de 10 Martie, la categoria “Acte ale organelor de specialitate ale Administraţiei publice locale”, un Ordin comun al Ministerului Finanţelor şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor, privind constituirea Grupului de lucru pentru elaborarea Planului Strategic Naţional de combatere a traficului ilicit cu ţigarete în perioada 2010-2012.

Documentul stipulează obiectivele grupului de lucru, rolul entităţilor care-l compun şi, în final, prevederea că în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordinului, Grupul de lucru va elabora Planul Strategic Naţional de combatere, în perioada 2010-2012.

Practic, în 25 Aprilie, Grupul de lucru va trebui să dea publicităţii planul strategic, iar acesta să înceapă să producă efecte.

Până aici, toate bune şi frumoase. Chiar dacă în fiecare zi care trece statul pierde milioane de care are nevoie ca de aer, o situaţie care persistă de multă vreme şi s-a instituţionalizat, practic, în formule eficiente, ce nu poate fi remediată peste noapte.

Comunicatul ridică însă o întrebare de fond: unde e Parchetul? Ce rol joacă în această poveste şi cum? Pentru că România este ţara unde nu s-au pronunţat condamnări în cazuri majore de trafic de ţigări. Iar principala instituţie implicată în acest program - Vama – are şi ea nişte probleme. În primul rând că e unica instituţie civilă printre cele militizante, din zonele de penetrare a traficului. Motiv pentru care coordonarea se face greu sau este absentă. Apoi, vameşii sunt relativ puţini, faţă de ceea ce au de acoperit. România are o graniţă extracomunitară, prin care penetrează traficul, acoperită de vreo 2000 de vameşi, în timp ce Ungaria, cu doar 200 km angrenează 6400 ! Ce să mai vorbim despre situaţii ca cea a zonei libere Giurgiu, unde, din lipsă de personal vamal, sunt acoperite doar două dintre cele trei schimburi.

Sunt câteva dintre problemele pe care va trebui să le regleze Grupul de lucru. În condiţiile în care, la ora actuală, autorităţile recunosc amploarea contrabandei, la 36% din volumul total al comerţului cu ţigarete. Ceea ce înseamnă nu mai puţin de un miliard de euro care nu mai intră în buget, rămânând în buzunarele şi conturile contrabandiştilor.

Desigur, pe fumătorul obişnuit, lucrul acesta îl priveşte mai puţin. Dacă va avea ocazia, el va prefera să cumpere ţigările la preţuri de cinci ori mai mici decât cel oficial. Şi va fi cu atât mai puţin tentat să se lase, cum doresc autorităţile medicale care au încărcat preţul cu “taxa de viciu”. Deocamdată, plătim cu toţii - inclusiv producătorii şi personalul pe care-l utilizează aceştia – preţul indiferenţei sau al ineficienţei acţiunilor anti-contrabandă.