Parafrazândlirrvechi proverb comunist, putem spune, referitor la perioada tranziției, că "politicul ca politicul, economicul ne omoară". Necesitatea susținerii bugetare a unor importante zone sociale a făcut ca administrațiile de până acum să apese continuu pe pedala fiscalității, pentru a scoate resursele necesare dintr-o economie vlăguită, pe care birurile puse în serie, în cea mai tipică manieră fanariotă (vezi impozitul pentru cercetare științifică și agricultură?!) nu fac altceva decât să o amenințe cu un faliment general. Moderna taxă a TVA-ului a fost "importată" și ea la cel mai înalt nivel mondial, în timp ce ansamblul impozitelor se situează spre monstruosul procent de 50 la sută.
La sfârșitul săptămânii trecute, Ministerul Finanțelor a anunțat măsuri de reducere a impozitelor pe profit: de la 45 la sută la 38 la sută, în anul viitor. Este, practic, un soi de bacșiș aruncat în scârbă agenților economici prin care liderii noștri fiscali arată doar că nu gândesc nici măcar de azi pe mâine, ci doar de azi pe azi. Fiscalitatea excesivă nu umple vistieria statului, ci doar o golește prin stimularea evaziunii. Cu cât impozitele sunt mai mari, cu atât încasările sunt mai mici. Din lecția accizelor n-a învățat nimeni nimic. În locul unei măsuri radicale de stimulare, care ar compensa și chiar depăși actualele necesități bugetare, se preferă în continuare istovirea și descurajarea economiei. Căreia cele 7 procente nu-i vor fi de nici un folos. |