Mai țineți minte comedia de aur a cinematografului mut, în care Stan și Bran erau vânzători de brazi de Crăciun? Dacă nu, voi încerca să vă reamintesc, pe scurt, story-ul: Stan și Bran, vânzători de brazi de Crăciun, poposesc în fața casei unui cetățean pe care cred că-l vor câștiga de client. Cetățeanul cu pricina este însă unul ursuz și care, în plus, nu dorește să cumpere brazi. Nu mai știu exact cum demarează conflictul, dar e cert că desfășurarea extrem de alertă a peliculei se compune din atacuri și răspunsuri pe principiul bulgărelui de zăpadă. Cele două tabere ajung să-și distrugă, cu meticulozitate, una alteia, patrimoniile. În timp ce Stan și Bran fac praf casa clientului potențial, acesta le vandalizează, metodic automobilul. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, după principiul biblic. Și unii și alții uită până la urmă care a fost motivul care a declanșat conflictul, iar finalul îi regăsește pe toți contemplând cu admirație reușita faptelor lor: mormanele de fiare, scânduri și cărămizi care, la început, fuseseră o mândrețe de casă și una de automobil. Cât despre brazi, ei au fost pur și simplu uitați. Autorii peliculei au demonstrat cu succes și pricepere mecanismul esențial al conflictelor iraționale care guvernează umanitatea de milenii, care scapă oricărei logici și oricărei urme de bun simț, făcând să triumfe eficiența distrugerii. Asemenea personajelor din film, PSD-ul și Opoziția sunt angrenate într-un astfel de război de uzură, în care-și trag unii altora picioare pe sub masă și scaunele de sub fund, totul asezonat cu discursuri principiale și cu o retorică ce ar merita cauze mai bune. Continuarea acestui conflict - cu sesizări ale Justiției, ale Curții Constituționale, ale presei și ale forurilor internaționale - nu are un alt rezultat decât distrugerea metodică a oricărui urme de credibilitate în capacitatea politicienilor români de a evalua cu realism adevăratele mize. Ceea ce distrug ei, metodic, este tocmai șansa României de a intra cu fruntea sus în familia europeană și de a nu face penitență, ani de zile, pe la porțile Bruxelles-ului, pentru motivul că liderilor noștri le este mai aproape scaunul de sub fund, decât interesul vital al propriului popor. |