Sâmbătă, la Snagov, după 6 ani, s-a repetat scena "consensului" din drama democrației de tranziție. Veritabil ctitor al ideii, Înalt Prea Alesul Ion Snagoveanu a propus clasei politice să dea nației un exemplu de bună creștere și să zică un "da" hotărât integrării nord- atlantice, în așa fel încât atunci când va veni vremea ca nord-atlanticii să ia la purecat catalogul cu candidați să nu mai dea peste clasica dezbinare românească. Enoriașii politichiei au fost de acord și pentru ca gestul lor să cântărească mai greu au fost invitați, la mesele din Sala de Conferințe a Palatului lui Ceaușescu și reprezentanți ai societății civile, ai culturii și artei, ai cultelor și sindicatelor, ba chiar și aleși de-ai presei. Cu toții au avut parte de un apel îmbărbător, rostit pe diverse tonuri de președinte, prim-ministru și miniștrii apărării și ai externelor. După o pauză de cafea a venit și rândul celorlalți. Cel mai tare s-a afirmat fostul președinte, băgat în seamă chiar în prezidiu, care cu o acreală ce i-a devenit caracteristică, a criticat de-a valma apelul, cuvântările, guvernarea și guvernul, exercițiu din care cei prezenți au tras concluzia că după scurta recluziune universitară se pregătește să revină pe terenul care l-a afirmat ca cel mai slab președinte al ultimei jumătăți de secol. D-l Roman, mai abil, s-a mulțumit să semnaleze inadvertențe ale textului, în timp ce dl. Chiliman, din partea liberalilor, a arătat clar ce politică constructivă dorește să facă dl. Stoica. La fel și UDMR-ul - parcă pentru a sublinia absența vinovată a partenerilor lor de la PRM care au considerat toată chestiunea ca neserioasă si demagogică. Așa au fost alți câțiva domni care au bătut câmpii cu zelul specific celor îndrăgostiți de propriul discurs și de propriile idei - atâtea câte sunt. Noroc că ultimul pe listă, cu voia dv., dl. Tinu de la "Adevărul", a pus degetul pe rană: mesajul, oricât de bun sau de rău formulat de către consilierii prezidențiali, are o valoare relativă. El exprimă o dorință, fie ea și unanimă, care nu e obligatoriu să lovească cu aspirațiile NATO. Dincolo de mesaj, va conta cât de pregătiți vom fi în 2002, la Praga, pentru a face față obligațiunilor, nu doar de natură militară, ci mai ales de natură economică și, apoi politice. Consensul de la Snagov nu indică altceva decât sensul unic pe care va trebui să ne înscriem dacă dorim, cu toată seriozitatea, să nu rămânem din nou pe dinafară. |