Capacitatea de a intui preferințele sau sentimentele celui de care depinde, într-un fel sau altul existența ta, a devenit, de-a lungul timpului, o caracteristică națională. Zic unii că dacă românii n-ar fi avut această însușire, nici n-ar fi rezistat la intersecția drumurilor și poftelor marilor puteri între picioarele cărora ne-am încurcat sistematic.Deși nu există izvoare sau sunt puține referințe de gen, cred că încă după războaiele daco-romane, când populația locală i-a asimilat pe invadatori prin diviziile sale de elită - femeile, și până astăzi, când îi învățăm cu mare rapiditate pe investitorii străini apucăturile noastre istorice în materie de ciordeală și de compromisuri a funcționat un mecanism perfect adaptat condițiilor. Dincolo de acest aspect, exercițiul istoric ne-a făcut să deprindem și anticiparea și supralicitarea ideilor 'stăpânului', învățându-ne să-i ghicim stările de spirit și să venim în întâmpinarea lor.
Așa s-a întâmplat, probabil, pe vremea vasalității turcești, când domnii români știau ce vrea padișaliul și veneau sprinten cu supralicitări care le aduceau, în loc de tăieri de capete, mângâieri pe creștet. Așa s-a întâmplat și cu rușii, când zeloșii activiști comuniști nu numai că îndeplineau cererile Moscovei, dar și depășeau conștiincios planul, noi fiind, dealtfel, considerați ca cei mai 'cuminți' din lagăr, motiv pentru care Marele Frate nici n-a mai considerat necesar să-și țină armata aici, transferând-o prin alte locuri, mai incerte.
Gestul președintelui Băsescu mi-a evocat acest sindrom. Oferindu-se să accepte, fără negociere și fără vreo cerere prealabilă, scăderea indemnizațiilor de aderare, el crede că va câștiga admirația și recunoștința oficialilor europeni, iar acest lucru ne va netezi drumul. Un drum și așa început cu spinarea plecată și amenințând să continue în genunchi. Un gest gratuit, în ultimă instanță, departe să rezolve problemele Uniunii, pentru că mizele sunt altele, nu puținii (față de alții, precum Polonia) banii destinați României fiind și așa insuficienți. Demersul prezidențial se înscrie în linia unor gesturi de servilism gratuit, unde mai găsim invitația lui Roman adresată militarilor americani din Golf de a se recrea pe litoral în campania midinetelor noastre, sau graba cu care s-a semnat acordul de nejudecare a militarilor americani ce comit infracțiuni pe teritoriul nostru. Sunt lucruri care nu numai că nu ne ajută în vreun fel, dar ne și plasea
ză într-o zonă de discreditare morală.
|