De mai bine de zece ani, dezamăgirile românilor pricinuite de lipsa de performanță politică, economică și socială sunt compensate de sentimentul că cel mai popular sport, fotbalul, este una dintre revanșele noastre asupra destinului. O generație de sportivi talentați, care a avut șansa să-și completeze și să-și desăvârșească pregătirea la marile cluburi europene, ne-a oferit un buchet de performanțe la care n-am crezut niciodată că vom avea acces: calificări spectaculoase la și în cele mai importante competiții continentale și mondiale, cotări-record ale unor jucători în box-office-ul european, trofee câștigate de fotbaliștii noștri activând la cluburi străine. Euforia acestor succese ne-a făcut să trecem cu ușurință peste carențele de fond ale competițiilor interne, în care lenea, chiulul, hoția și înșelătoria s-au aflat sistematic pe teren propriu. Sub umbrela naționalei și a interesului pentru ea, cluburile au devenit simple surse de venit pentru impresari veroși, iar campionatul o parodie sinistră tranșată la masa verde a intereselor de gașcă. Iată însă, că întâlnirea cu slovenii sună gongul: sfârșitul iluziilor! Revenirea la realitate. De aici înainte nu ne vom mai putea raporta la interesul superior al naționalei. Eliminarea fotbaliștilor noștri anunță și o drastică prăbușire a box-office-ului! Românii vor fi mai greu de vândut, sau se vor vinde pe mai puțin. "Sponsorii" vor părăsi în grabă corabia, iar mitocanocrația diriguitorilor fotbalului nu va mai avea cu ce să se drapeze în fața unui public care-i va vedea, în sfârșit, așa cum sunt: goi. La minte și la caracter. Păcat că cel care va plăti întreaga notă a consumației va fi sportivul de excepție Hagi. Pe care ambițiile și interesele altora l-au târât în această aventură managerială pentru care nu are nici har, nici forță. Hagi a fost mare pe teren. În afara lui, își recapătă statura normală. Cu toate riscurile de rigoare... |