S-ar părea că „eroarea” primei instanțe, de a-l lăsa în libertate pe sindicalistul Marius Petcu, surprins în flagrant pe când încasa o sumă substanțială, a fost reparată la recurs. Desigur, argumentele judecătorilor care au decis că nu e nevoie să fie încarcerat, au valoarea lor juridică. Cred însă că a prevalat, de data aceasta, argumentul moral: față de numeroasele precedente, din ultima vreme, care au dus după gratii pe perioada instrumentării cazurilor, câteva sute de vameși și polițiști de frontieră pentru valori incomparabil mai mici ale mitei – și cu consecințe semnificativ mai reduse – lăsarea celui mai bogat sindicalist să zburde în libertate ar fi fost cel puțin nedreaptă.
Cazul Petcu ridică, însă, o dată în plus, o problemă de fond: tratarea cu aceleași unități de măsură a unor categorii de fapte antisociale. A devenit deja o caracteristică a sistemului juridic românesc, evaluarea net diferită a acelorași fapte de către instanțe diferite: o persoană acuzată de fapte de corupție poate fi condamnată de o instanță și eliberată de alta în virtutea exact acelorași instrumente probatorii. De ce să ne mai mirăm atunci că, în faza preliminară a cercetării, se aplică măsuri diferite, că vameșul care a luat 10 euro ca să lase să treacă un contrabandist cu 10 cartușe de țigări, primește o „pedeapsă” inițială de care Petcu – cel care și-a făcut averea de milioane din șpagă – fie ea și sindicală – este exonerat.
Prin această arestare spectaculoasă se pune degetul pe una din rănile purulente ale tranziției: crearea unei super-clase de sindicaliști isteți și inventivi, care au pus mâna pe putere la debuturile mișcării, pe fondul confuziei generale, consolidându-și apoi veritabile structuri de putere coninteresate să-i mențină la vârf. Sindicaliștii noștri de top sunt asemeni „mielului blând” care suge și de la țâța clasei muncitoare, și de la aceea a politicii, în care intră nonșalant, folosindu-și armatele de manevra în ajutorul a ceea ce mai ieri combăteau cu convingere.
Arestarea lui Petcu declanșează un semnal de alarmă pentru membrii acestei caste care au făcut din reprezentarea intereselor populare un instrument extrem de eficient de îmbogățire și influență personală. |