Nu știu care a fost ideea din capul „părinților” Constituției când au propus formula parlamentară bicamerală. S-a invocat atunci o anumită tradiție și niște modele extrem de convenabile. Principala rațiune a fost, cred, satisfacerea nevoilor de promovare a cât mai multor persoane cărora calitatea de parlamentar putea să le asigure scoaterea din anonimat și s conferirea privilegiilor de care fuseseră lipsite până atunci. Mă mir doar că suma reprezentanților națiunii a fost limitată la doar vreo 500 de persoane: unul la 44.000 de locuitori. Raport substnțial mai generos decât cel fixat de americani sau de englezi, ca să mă refer doar la componenții defunctei axe băsesciene. S-a constatat cât se poate de curând că cifra era umflată, că cel puțin jumătate dintre cei care satisfăceau stagiul parlamentar erau inapți intelectual pentru acest serviciu. Dar lucrurile fuseseră tranșate iar pentru partide constituia un avantaj substanțial: aveau mai multe sinecuri de oferit contributorilor de campanie.Ideea cu care a venit, hodoronc – tronc, în plină agitație pre-campanie electorală Traian Băsescu nu e nouă. Ea a mai fost vânturată, în special de presă și de societatea civilă, pentru că politicienii n-au avut niciodată motive să se despartă, fie și parțial, de avantajele parlamentarismului: respect, bani și influență. Pe ce se bazează Traian Băsescu când vine acum cu propunerea? Pe populismul ideii, în primul rând: care om normal, care trăiește de azi pe mâine (și asta e baza electoratului) poate să privească cu ochi buni ca cei care ațipesc prin Parlament să ne coste 7000 de euro pe lună? Că plătim ca să-i răsfățăm, vreo 15 milioane de euro pe lună lunar, cheltuială care nu pare să se concretizeze în nimic palpabil pentru cetățeni? Ca deobicei, președintele în exercițiu a ales tema cea mai potrivită pentru a fi inițiată și dezbătută frenetic și inutil, în detrimentul unor teme acute ale actualității. Chiar dacă în final exercițiul – și cheltuiala aferentă – rămâne unul gratuit, pentru că ultimul cuvânt în ceea ce privește modificarea îl va avea Parlamentul însuși, momentul s-a dovedit oportun pentru a scoate din circulația dezbaterilor eșecul actualei guvernări pe care actualul președinte o girează necondiționat. Pentru cei frustrați de condițiile în care trăiesc este însă o gură de oxigen: iată omul care gândește ca noi și căruia nu îi este indiferent cum se toacă banul public! Mai puțini și mai buni – asta ar putea fi deviza referendumului. Se va muta Parlamentul, din cele două Camere confortabile într-o garsonieră? Mă tem că nu. Dar nici nu are vreo importanță. Gestul contează. |