Într-un climat destul de dubios - din punctul de vedere al reacțiilor din zona politicului - are loc un proces de intenție, cu accente proletcultiste, la adresa președintelui Senatului. Dl Văcăroiu, al doilea om din stat, este supus unui tir concentrat pe tema unor beneficii obținute pe vremea când se afla la conducerea Băncii de Investiții și Dezvoltare. Ideea este că domnia sa a cunoscut, sau trebuia să știe, că banii pe care urma să-i primească drept primă de instalare, puteau să provină și din depunerile la FNI. Nu am nimic de comentat asupra modului în care publicația a lansat acest "scandal" - în definitiv, își joacă cartea, nu doar pe cea publicistică - ci doar pe marginea contextului în care are loc această tentativă de execuție publică. Dl Văcăroiu a acceptat această funcție în timp ce partidul domniei sale se afla în opoziție. A acceptat-o ca pe un angajament personal care ținea cont - trebuie să-i acordăm acest beneficiu - de experiența și de capacitatea sa organizatorică în materie. Nu reușesc să-i găsesc o vină d-lui Văcăroiu din acest punct de vedere. Cu atât mai mult cu cât atunci, Sorin Vântu - nu apăruseră la orizont norii negri ai afacerii FNI - lansase o veritabilă campanie de imagine pentru construcția sa financiar-bancară. Alături de dl Văcăroiu, au intrat atunci în pâine și Florin Georgescu, Vlad Soare și Daniel Dăianu, cu toții calificați și prin exercițiu executiv pentru o asemenea misiune. Nu are importanță ce s-a întâmplat în timp cu acest edificiu. Cutremurul FNI i-a alungat pe majoritatea celor care acceptaseră provocarea lui Vântu. Dl Văcăroiu a avut decența de a nu da bir cu fugiții la primele scuturături. Și-a dat demisia de la bancă (cu o oarecare întârziere, după părerea mea, care acum este abil speculată) abia după ce a preluat funcția de președinte al Senatului, când era evidentă incompatibilitatea dintre cele două poziții. Acum, la aproape un an distanță, i se pune în cârcă faptul că a acceptat, la angajare, o sumă care muritorilor de rând li se pare exorbitantă. Este un ireparabil reflex populist să pui față în față sărăcia poporului cu sumele pe care le câștigă unii sau alții. Dar este o realitate de tip capitalist - ceea ce vrem noi să construim, cu cărămizi socialiste. În zonele financiare, unde se vehiculează bani mulți, se și plătește mult. Poate că nu e încă la noi cazul, dar în State, un fost președinte, consilier sau ministru este angajat de marile companii contra valorii sale în aur, doar pentru ceea ce a reprezentat el în conștiința publică. De ce n-ar fi meritat dl Văcăroiu, fost prim-ministru, un mandat, complet, cei vreo 700.000 de dolari? Problema este alta: dl Văcăroiu a devenit o țintă pentru un scandal de presă exact în momentul în care, între domnia sa și alți lideri social-democrați au intervenit o serie de disensiuni. De ce atacul nu s-a îndreptat și spre Florin Georgescu? De ce, mai mult, nimeni din partid nu a luat încă o poziție în acest caz? Aceiași oameni care s-au încolonat în urma lui Bivolaru spre Parchet, acum tac mâlc și-l lasă pe președintele Senatului să se descurce cum o ști el. Or, se știe, nu e punctul său tare. Nu a fost și nu este. Chiar primele reacții lasă să se înțeleagă nu doar că nu a fost consultat în vreun fel, dar că în jurul său nici nu există ceea ce se află în prea plin, în jurul altor lideri - staff-uri de imagine și de P.R. P.S. Nu pot să nu-mi amintesc un precedent: prin '90-'91, un alt prerședinte al Senatului, Alexandru Bârlădeanu, a fost supus unui atac la fel de concertat, pe care a fost lăsat să-l înfrunte la fel de singur. Istoria se repetă? |