Într-o societate convertită brusc la pragmatism, cum este a noastră, cultura, nevoită să se rezume la slabele resurse ale statului, este cea mai în pericol să rămână de izbeliște, cu consecințe grave pe planul viitorului educației. într-o astfel de situație, cea de-a 13-a ediție a Festivalului Enescu, programată în septembrie, constituie o oază de speranță și o neașteptată sărbătoare a spiritului. Simpla lectură a programului ne arată că va fi, practic, cel mai "tare" festival european de gen, cu 6 orchestre internaționale, din care 4 se află în primele 5 ale unui clasament mondial, cu soliști de talia lui Menuhin, Mehta, Rodjestvenski sau Lupu, dar și cu un public avid de cultură autentică. Din păcate, însă, la mai puțin de două luni până la primul gong inaugural, persistă încă o serie de necunoscute ce pot afecta grav tot efortul organizatoric de până acum: când se va ști în ce sală se va desfășura ? (Palatul Parlamentului nefiind potrivit, din punct de vedere funcțional, pentru o asemenea manifestare); când se va încheia contractul cu TVR ? (fără de care acțiunea riscă să-și piardă impactul); dar, mai ales, când și de unde se vor aduna cele 800 de milioane de care mai este nevoie ? Pentru că, iată o realitate tristă si îngrijorătoare, în jurul lui Enescu nu prea se înghesuie sponsorii. Două mari firme (mobilă și tehnică de calcul) au declinat deja propunerile, pe motiv că nu este o manifestare "serioasă". Adevărat, nu atât de serioasă cât un concurs de "miss Ciorogârla" sau cât o paradă a modei, pentru care, desigur, până la ora asta s-ar fi găsit și sala și banii. Enescu rămâne, însă, ceea ce este: un personaj neatractiv pentru sponsori și cu priză doar la un public în stare să renunțe la orice pentru a-și plăti privilegiul de a fi părtaș la actul de cultură. |