Dacă aș fi auzit-o pe doamna Merkel spunând, la întoarcerea de la Bruxelles: „Eu am propus un plan de salvare, acum e treaba Reichstag-ului să-l aprobe dau nu” – mi-aș fi zis: OK! Traian Băsescu a procedat în spiritul Licuricilor! Dar doamna Merkel nu procedează așa. Mai mult: înainte de a se duce să discute cu mai-marii Europei, dânsa solicită cuviincios un mandat din partea aceluiași parlament și doar dacă-l primește, procedează în consecință. Acum nu că aș crede că doamna cancelar e o școlăriță sfioasă care se îmbujorează în fața forului legislativ atunci când solicită mandatul. Domnia sa însă respectă o regulă de bază: consensul deciziilor. Vă imaginați ce-ar însemna pentru o țară ca Germania, educată în spiritul disciplinei, ca doamna cancelar să zică una la Bruxelles și acasă să fie luată în focuri că de ce a zis ce-a zis și că de ce nu s-a consultat și cu cei care au alte păreri.
România nu e însă ca Germania, și nici Traian Băsescu ca Angela Merkel. Nici nu s-ar putea, pentru că Traian Băsescu este mai ceva decât Angela Merkel: este președinte. Dânsa nu este decât cancelar. Adică un fel de Boc.
Dar, repet, România nu e ca Germania. În Germania, președintelui Christian Wulff nici nu i-ar fi trecut prin cap să-i ia fața cancelarului și să iasă la televizor spre a anunța nația germană în legătură cu restricțiile bugetare ce ar fi urmat să fie luate. Nu vorbesc de faptul că nemții nu s-au repezit cu austeritatea până la a tăia lefuri și pensii – deși cum sunt nemții, disciplinați, ar fi înțeles acest lucru mai bine decât românii. Nu. Ei au preferat să sprijine economia și s-o revigoreze în plină criză.
Dar, o mai spun odată, România nu e ca Germania. La noi președintele a preluat pe cont propriu acest demers, chiar cu riscul de a deveni oarecum nepopular. Apoi i-a certat pe judecători că nu țin cont de buget când dau hotărâri și – finis coronat opus – a răspuns cu entuziasm chemării de salvare a monedei unice a celorlalți – indiferent de costurile pe care le-ar reprezenta acest lucru pentru o țară non-euro, dovedind că noi, românii, nu suntem egoiști ca licuriciul britanic.
Cu alte cuvinte, democrația română își consolidează cu fiecare prilej profunda sa originalitate! |