O veste bună pentru români, una care mai atenuează îngrijorările promovate de scumpirile în serie care au venit de la 1 Iulie: în premieră, pentru întreaga noastră istorie, doi români intră în Topul celor mai bogați 16 oameni din Europa de Est și Ucraina!
Și, nota bene, topul nu este făcut de „Capital”, ci chiar de către „Forbes”! În acest clasament, Patriciu ocupă locul 10, cu o avere estimată la 2,5 miliarde de dolari, iar Țiriac locul 14, cu 1,2 miliarde de dolari. Ei sunt și primii miliardari cu acte-n regulă pe care România i-a dat continentului și lumii, în efortul său de aliniere la standardele europene și mondiale. Cu alte cuvinte, țara noastră intră – ca să spun așa – în „sferturile” unui campionat european de dat „plinuri” în poarta finanțelor.
Jucăm într-o grupă dificilă, cu Ucraina și cu foștii colegi de lagăr estic, zonă în care, încă, orice este posibil – inclusiv ca cineva să devină miliardar peste noapte. În țările în care acest sport este avansat și în care regulile jocului sunt aplicate cu strictețe de către „arbitri”, este mai greu să se întâmple așa ceva. Noi încă ne mai putem permite, iar panoul bogaților din România este plin de numele celor care au avut șansa unor „goluri” norocoase în piața finanțelor publice, care au executat lovituri de pedeapsă fără teama de a fi luați la întrebări față de modul în care le-au obținut, sistematic, pe marginea terenului, dincolo de tușă, unde prerogativele arbitrilor încetează.
Logic, următorul pas al aspirațiilor naționale ar fi să avem reprezentanți în topul european. Să apară români capabili să facă cât mai multe miliarde și să intre cu fruntea sus în clubul celor mai bogați europeni, fără să se jeneze de sărăcia țării din care provin. Pentru că, până la urmă, acesta e paradoxul românesc: o țară săracă ce a produs, pe bandă rulantă, oameni bogați. Oameni care, cel mai adesea, s-au îmbogățit nu din muncă –vorba dlui Iliescu – nu din producție, ci din specularea unor conjuncturi favorabile sau făcute favorabile, din accesul clintelar la fondurile publice, din nerespectarae sau sfidarea puținelor reguli referitoare la moralitatea, procesului de acumulare, din ineficiența cruntă a sistemului juridic, care, în loc să sancționeze, cel mai adesea certifică și legalizează! Nu mai spun că dictonul american referitor la cum se face primul milion are valabilitate în România. Aici au valabilitate miliardele proprii dezvoltate cu rapiditate, prin care cadavrul economiei centralizate a fost împărțit de prădătorii cei mai iuți și mai eficienți. Care au avut, însă, bunul simț, să lase oasele, copitele și coarnele prăzii pentru a fi împărțite pe principiul „salariului minim”. Bogăția românească, în general, a fost creată cu sprijinul nemijlocit al unor autorități care au legiferat cu trimitere directă la beneficiari, care au închis ochii la nerușinarea flagrantă a acestora și care se bat cu pumnul în piept pentru îmțelepciunea cotei unice care a făcut din sărac egalul miliardarului. La plata dărilor....