În politică, memoria este păguboasă și poate reduce mesajele la zero. V-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă politicienii ar ține minte tot ce-au afirmat, susținut sau blamat la un moment dat? Mai ales dacă ar fi înzestrați și cu ceva bun simț? Pur și simplu ar trebui să renunțe la politică, de teama de a nu cădea în politicianism.
Din fericire pentru ei, așa ceva nu se întâmplă. Nici nevoia și nici bunul simț nu-i împiedică să susțină azi ce condamnau ieri sau viceversa. Cu argumente și cu convingere.
S-a întâmplat, mai deunăzi, ca primarul Craiovei, ajuns în fotoliu pe bază de albăstreală pesedistă, s-o dea la întors și să se vopsească în portocaliu. Adică să treacă la Alianță. Ce de-a mai mustrări și cuvinte aspre nu și-a auzit dl Solomon din partea celor care au crescut la sân actuala năpârcă, tratând-o ca pe un nevinovat puișor de găină. Traseist și fripturist, trădător și impostor - toate aceste vorbe grele l-au împușcat din toate părțile. Noroc că beneficiarii gestului său - pediștii - i-au adus necesarul prinos de respect pentru curaj și verticalitate, dar mai ales pentru îndrăzneala de a fi pus înaintea interesului propriu pe acela al cetățenilor. Ceea ce, de la un punct, este chiar adevărat.
Comedia este că cei revoltați astăzi, ieri, când erau la putere, au desfășurat un amplu proces de racolare a primarilor și a aleșilor celorlalte formațiuni politice, în scopul consolidării propriei influențe. S-a recurs, curent, la ''stimulentele'' clasice: de la presiuni la șantaje. Cei mai tari de cap au fost convinși, foarte simplu, prin tăierea fondurilor și alocațiilor pentru urbe sau județul lor, până când, cuminți și-au băgat capul în jug. Atunci, Puterea de astăzi, a strigat ca din gaură de șarpe, acuzând vitriolant pesedizarea și mârșăvia Opoziției de azi, care nu se dădea în lături de la nimic ca să-i supună pe aleșii cu demnitate.
Și iată că roata s-a întors și, așa cum tăce au pesediștii acuzați, tac acum aliații. Tac și fac. Procesul de pesedizare le-a oferit cele mai bune soluții și metode de activare a ''portocalizării'': presiuni sau santaje. Chiar dacă în sinea lor, unii dintre primari nu sunt traseiști, nici fripturiști, dar știu că altfel nu au nici o șansă să-și ajute concetățenii, și trec Rubiconul. Unii în nădejdea că peste vreo trei ani îl vor trece înapoi.
Pesedizarea și portocalizarea sunt fețile identice ale aceluiaș fenomen: șantajul politic. Un fenomen posibil atâta timp cât confuzia doctrinară și lejeritatea instituțională prevalează încă asupra civilizației opțiunii.
|