Simpatica – și tot mai durdulia – președintă a Camerei Deputaților poate răsufla ușurată: pe dosarul fraudării votului pentru Legea Pensiilor, un procuror conștiincios a pus ștampila “NUP”. Adică s-a decis neînceperea urmăririi penale în cazul Roberta Anastase. Decizia a fost însușită cu bucurie de prietena Codruța Koveși și transmisă poporului român.
N-ar mai fi nevoie să reamintesc circumstanțele în care s-a produs fapta pe care procurorul n-a reușit să o identifice. Dacă o fac, este pentru a înțelege mai bine mecanismul sofistifcat al punerilor sau scoaterilor de sub o acuzație pe care-l practică parchetul nostru cel independent. Bref: prin 15 septembrie, anul trecut se vota Legea Pensiilor, iar partidele ale căror amendamente nu fuseseră nici măcar discutate, nicicum reținute, au părăsit sala. S-a trecut la vot și de la pupitrul de la care conducea lucrările Camerei, președinta Roberta Anastase a numărat cu voce tare – precum Pristanda - voturile “pentru”. Printr-o aritmetică nicicând lămurită, cei 80 de parlamentari prezenți în sală au devenit, la un semn, 170, iar dintre aceștia domnișoara Anastase a numărat, bob cu bob, majoritatea celor care au votat “pentru”. Episodul a trecut practic neobservat de opoziție, care s-a mulțumit cu niște declarații formale, până când un post de televiziune a venit cu proba filmată că în sală nu se aflau decât jumătate dintre cei numărați de Roberta Anastase și că, în consecință, se produsese un fals. Strânsă cu ușa, numărătoarea a contraatacat în stilul hoțului prins cu mâna în buzunarul altuia, care striga “săriți, hoțul!”. Reprezentanții PSD și PNL au fost acuzați că ar fi solicitat o sumă enormă de bani din pușculița Guverului pentru circumscripțiile lor în schimbul… părăsirii sălii. Povestea s-a inflamat, Parchetul a fost sesizat și din 20 septembrie anul trecut procurorii s-au tot chinuit să afle adevărul.
L-au aflat – fără a mai fi nevoie să ia în cosiderație proba înregistrării TV – și au decis: “Nu a fost comisă o faptă prevăzută de legea penală!” Cu alte cuvinte, domnișoara Anastase nu era obligată să știe să numere, eroarea sa fiind pe deplin scuzabilă, ca cea a unui copil de clasa a doua care se încurcă la înșiruirea numerelor.
Printre scuzele aduse de partizanii părții “vătămate” a figurat și aceea că nu era prima dată când se număra din doi în doi, că și alte legi au fost trecute cu aproximații și că, în general, era o practică la care, de-a lungul timpului, se dedaseră toți reprezentanții puterii. Așa că ce atâta gălăgie! Viața merge mai departe, iar Roberta Anastase numără în continuare. Neurmărită penal… |