Stând la taclale cu Turcescu, la prietenosul post B1TV, ministrul Apărării Gabi Oprea ne-a relatat cum a fost el reșapat de Traian Băsescu, din calitatea de “șef al Mafiei personale a lui Adrian Năstase” în aceea de general de patru stele și ministru în guvernul lui Boc. După ce a evocat etapele devenirii sale din simplu răcan în ofițer cu multe stele pe umeri, a explicat și secretul acestei evoluții. “Am muncit mult!” – zice Gabi Oprea și din explicațiile sale înțelegem și noi ce înțelege dânsul prin muncă: să fii serios, să asculți și să îndeplinești ordinele șefilor și să respecți programul zilei. La chestiile astea dl Oprea n-a făcut nici un rabat și ne lămurim că atitudinea a fost cea care l-a propulsat, în primul rând, spre vârfurile politicii și administrației. Mai mult ale administrației, pentru că la politică a avut unele probleme, decurgând chiar din atitudine. Precum demiterea/demisia sa din funcția de ministru de Interne, în care fusese promovat de PSD. Evocând rezultatele bune și foarte bune obținute la organizația PSD de Ilfov, în dauna PDL-ului, mărturisește că și-a dorit foarte mult să devină ministru. Numai că în forul decizional al partidului nu prea avea „fani”. Or acolo este important să ai proptele. În ciuda acestei situații, Oprea a obținut o victorie răsunătoare pe câmpul de luptă al intereselor de partid, dezarmându-și rivalul, un alt general cu multe stele – Cătălin Voicu.
Și urmează dezvăluirea senzațională: cum a fost recuperat Oprea de președintele Băsescu. „După ce l-am numit pe generalul Ardeleanu la DGIPI, toată lumea mi-a sărit în cap și au început să se facă presiuni asupra. Atunci m-am dus la Cotroceni și i-am spus dlui Băsescu: „Dle, președinte, refuz să numesc un reprezentant al Mafiei la conducerea departamentului!” Ei bine, aceasta a fost „ora astrală” a lui Gabriel Oprea. În momentul acela figura președintelui s-a luminat și din memorie i-au fost șterse parcă cu buretele toate informațiile primite până atunci de la Servicii în legătură cu Gabriel Oprea. „Iată un om cu adevărat cinstit, în privința căruia am fost indus în eroare!” – și-o fi spus președintele. Stima și respectul său față de verticalul general n-au întârziat să se manifeste. După puțin timp (mai precis după ce acesta și-a dat demisia din PSD) l-a făcut general cu patru stele – cel mai înalt grad din armata română. Apoi l-a sprijinit, cu discreție (printr-o cunoștință comună) să-și înjghebeze o formațiune politică pentru a putea sprijini guvernul Boc în mărețele obiective propuse. De aici până la numirea sa ca ministru – exact la un an după ce și PSD-ul îl promovase tot într-o astfel de funcție – n-a mai fost decât un pas.
Iată cum se scrie istoria! |