După ce picasem în cursa Madridului, consolându-ne cu ideea că eram primii de sub linie, ceea ce ne conferea, automat, calitatea de pretendenți la viitorul val de aderare, am parcurs întregul traseu al frustrărilor provocate de curentul care părea să se impună în ultimii vreo doi ani: și anume acela al statu-quo-ului. Nota de plată a intrării celor trei - Cehia, Polonia și Ungaria - părea să depășească toate previziunile, fără ca testul balcanic să producă dovezi concrete ale utilității acestei prime lărgiri. Iată însă, că la Bruxelles, în devans față de estimările inițiale, Bush pune degetul pe rană și spune: alianța se extinde cu un nou val în 2002. La Praga! Veste bună sau proastă pentru români? Faptul că noul președinte american a accentuat asupra ideii că noii membri vor trebui să fie și producători de securitate, nu doar consumatori, pare să ne avantajeze. Rolul nostru geostrategic a fost evident și în cursul evenimentelor din Iugoslavia și apărea asemenea în perspectiva schimbărilor produse la Chișinău. De asemenea, Bush a mai precizat și că alianța nu va ține cont de eventualul veto al Rusiei - chestiune care iarăși ne vizează. Ca și pe baltici, dealtfel. Acestea ar fi premisele favorabile, care ne-ar îndreptăți să ne considerăm a fi pe lista pretendenților la cel de-al doilea val. Pe de altă parte, atârnă greu alte precizări făcute de același Bush, între care apropierea criteriilor referitoare la stabilitatea democratică, economia de piață funcțională și respectul drepturilor omului și al minorităților. Pe aici suntem mai vulnerabili și este dificil de estimat dacă leacurile ar putea fi completate în anul care a mai rămas până la summit-ul de la Praga. Un lucru este cert: avem dreptul să credem că, odată cu anunțul continuării procesului de lărgire, ne putem considera reintrați într-o competiție de la care așteptăm mult și de mult. Vom vedea, însă, în nu mai puțin de 12 luni dorințele noastre sunt acoperite de putințe. |