Am toată stima și tot respectul pentru câțiva dintre oamenii politici de marcă re-afirmați după decembrie '89, oameni care-și înscriseseră în biografii pagini dramatice de suferință în anii petrecuți în temnițele comuniste și de marginalizare socială în cei următori. Personalități ca Mircea Ionescu Quintus, Alexandru Paleologu sau Dan Amedeo Lăzărescu sunt de referință nu numai în politică, dar și în cultura românească, pe care au îmbogățit-o cu contribuții de remarcabilă originalitate. Mărturisesc însă că mă simt nu contrariat, ci chiar vexat, de faptul că aceste nume ilustre se învecinează, pe liste infame, cu cele ale unor persoane de care și istoria și nația nu au decât a se rușina. Cum este posibil așa ceva? - se poate întreba omul simplu și nedus pe la bisericile compromisurilor. Uite că se poate. E greu, al naibii de greu să judeci lucrurile acestea din afară, fără să fi trecut prin ele. Fără să fi trecut prin presiunile psihice la care au fost supuși cei ca ei, prin sistemele diabolice pe care diabolica instituție la exersa pe seama prizonierilor de conștiință. Până aici, cred, lucrurile sunt suficient de clare. Mai puțin clar este ceea ce a urmat îndeobște. Faptul că, înrolați în formațiuni politice ce-și reclamau ascendențe și merite istorice, unii dintre aceștia n-au obosit să clameze pe tema anticomunismului, arogându-și calități de unici depozitari ai purității ideologice și intelectuale. Nu este (doar) cazul celor trei, este cazul unei întregi categorii de personaje pe care mult zbuciumata instituție a domnilor Onișoru, Dinescu, Pleșu și Patapievici le-a dat la iveală prin listele rezultate în urma scormonirii arhivelor. Faptul că "greul" acestor liste l-au dus nu acuzații, ci acuzatorii are, va avea cu siguranță un puternic impact negativ asupra întregii aripi politice pe care au reprezentat-o, alături de persoane și personalități care n-au avut de-aface cu Securitatea. Mă doare, spun din nou, să regăsesc pe aceste liste nume pe care le prețuiam și încă le mai prețuim, cum la fel de mult mă doare și efortul lor straniu de a-i acuza pe alții de propriile lor păcate. |