Nu mai țin minte ce s-a întâmplat la celălalt recensământ, de după '89, din punctul de vedere al protocolului. Ce se întâmplă de data asta este, însă, fără precedent. Nu vreau să spun că la Ceaușescu acasă ar fi mers echipa arondată în zona respectivă și că dictatorul, ca un cetățean conștient, i-ar fi ascultat cu răbdare și le-ar fi dat răspunsurile cuvenite. Dar nici nu cred că lista procotolului a fost atât de lungă și atât de "variată". Bănuiesc că, cu excepția membrilor CPEX, ceilalți erau tratați mai mult sau mai puțin ca "simpli cetățeni". Iată, însă, că acum, în plină democrație, autentică și nu socialistă, lista celor mai egali decât alții, cuprinde de-a valma președinți, premieri, miniștri, sepepiști și sereiști, dar și pe, de exemplu, Nicu Badea sau Vova Cohn, afaceriști cu computere sau cartoane ondulate, dar care, fiind membri în consiliul de administrație al unui club sportiv, nu pot fi deranjați de recenzorii obișnuiți. Cum nu pot fi deranjați nici alți locatari ai zonei Primăverii, unde abundă adresele la care recenzorii n-au voie nici să se gândească, și unde stau un frate de fost dictator sau doi proprietari de posturi de televiziune. Recensământul acesta cu mai multe viteze nu dovedește altceva decât că tentația privilegiilor rămâne la fel de mare, dar mai realizabilă. După girofar, locatarilor din Primăverii li se face acum cadou recensământul cu regim special. Un regim menit să pună la adăpost de urechi și priviri indiscrete, parametrii de existență ai unei categorii sociale aparte, în care foștii și actualii au reușit să ajungă la numitorul comun al conviețuirii în liniște și bunăstare. |