Slavă Domnului, în viața noastră politică nu există momente de plictiseală. Ea este ca o oală încinsă al cărei capac joacă tontoroiul sub presiunea aburilor. Din acest punct de vedere nimeni nu ar putea acuza clasa noastră politică de faptul că ar irosi degeaba banii contribuabililor.
Uite, de pildă, ziua de miercuri: veritabil cutremur, din cele neprezise de Hâncu. Dom' Băsescu, atins în onoarea sa de familist de mașinațiile aliaților când cu demisia lui colega Babiuc, nu s-a mai stăpânit și le-a zis-o pe-aia dreaptă - în special șefului mare de la Cotroceni: ar face bine șă-și vază de treabă și să nu mai șopârlească prin ograda democratică! Cine credeți că a sărit ca ars la obrăznicie? Dom' Emil? Nici pomeneală! A sărit PNȚCD-ul, care prin onorabilul Mureșan a zis: ori Băsescu îi cere scuze președintelui, ori... Noi cu așa ceva nu ne jucăm! Facem grevă cu dom' Zoner în frunte! Noroc că dom' președinte e băiat de gașcă, nu se uită în gura lui Băsescu, că-1 știe toată lumea cum e (cu școala făcută prin porturi, ce vreți) și nici nu i-a trecut prin cap să ceară să i se prezinte scuze.Avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei, stimabililor, a zis dom' Popescu, purtătorul de cuvânt, traducând pe limba democrată ideile prezidențiale. Dacă-i pe-așa, nici noi nu mai avem pretenții - s-a rușinat dom' Mureșan, și vom trece deîndată Ia treabă. Fiți liniștiți,băieți, a intervenit cu înțelepciunea strămoșească și dom' Roman: și Băsescu și președintele sunt băieți mari, fiecare are dreptate, știu ei cum să se împace, de ce să ne batem noi capul?
Dar de unde pornirăm? În vâltoarea disputei era să și uităm: de la dom' Babiuc, care zicea că nu-și dă demisia dar că ea, demisia, ar fi fost depusă unde trebuie, știe dom' Nae, așa că, să nu-și facă griji dom' Roman, mai bine și-ar vedea de ale partidului pe care-l conduce de râpă! Om fără onoare, ce vreți, oftează dom' Roman. Da' ia să revenim la ale noastre: unde eram? De ce ne certăm? A, da, e vorba de Apărare. Păi, stimați colegi din Alianță, rămâne cum am stabilit!