Nevoi legate de lămurirea unor angajamente luate în numele Expoziţiei Mondiale de la Hanovra, m-au purtat, în urmă cu câteva zile, la Sibiu. Aici l-am cunoscut pe noul primar al burgului transilvan, pe numele său Klaus Johannis. Pentru câteva zile, el a fost "pata de culoare" a alegerilor locale: reprezentant al unei formaţiuni microscopice (Forumul etnic german), înscris în cursa pentru primărie dintr-o toană (ce a făcut ca nici măcar lista de consilieri să nu poată fi completată cu un număr rezonabil de candidaţi) şi făcându-şi campanie prin câteva sute de afişe şi două interviuri în presa locală, dl Johannis a câştigat la scor alegerile, cu peste 70 la sută dintre opţiunile unui electorat în care etnia pe care o reprezintă nu mai numără decât vreo mie de suflete. Candidând împotriva unor "grei", precum senatorul Bucur, din partea P.D.-ului, sau reprezentantul unui P.D.S.R. în spectaculoasă ascensiune, fostul profesor de fizică a intrat triumfal pe uşa primăriei purtat de un val atipic de simpatie şi încredere în persoană, şi nu în doctrină sau program. În cei vreo 2-3 ani cât fost şef al Inspectoratului şcolar, "neamţul" a pus pe roate această instituţie, făcând-o singura performantă din judeţ, prin claritatea regulilor şi prin respectarea principiilor. "Sindromul Johannis" a marcat, la Sibiu, o evoluţie care nu va pregeta să se manifeste: administraţia locală presupune, în primul rând, manageri serioşi şi competenţi, şi abia apoi politicieni abili. În scurtul timp de când se află în fruntea urbei, primarul a reuşit deja să insufle un alt stil, bazat pe seriozitate, punctualitate şi respect al competenţei. Practic apolitic, el îşi poate permite să aplice propriul algoritm - acela care este cel mai folositor urbei şi nevoilor cetăţenilor. Am regăsit, în discuţia purtată cu domnia sa, acele lucruri care i-au convins pe concetăţenii săi să-l voteze: o minte limpede, bine organizată, enunţuri logice, hotărâre şi rigoare. Sunt calităţi bune nu doar pentru un manager de comunitate. Sunt calităţi ce vor deveni de nelipsit pentru oamenii politici care vor avea să joace un rol în po litica următorului deceniu. Şi tare mi-ar place ca peste vreo 3-4 ani să-l regăsim pe dl Johannis - presupunând că va câştiga bătălia locală cu inerţia - în prim planul bătăliei politice naţionale. Ca un viitor prim-ministru sau - de ce nu? - preşedinte.