Premierul ceartă posturile de televiziune - și presa, implicit - pentru faptul că, în programul de pregătire a școlilor pentru noul an, nu reușește să vadă și lucrurile bune, oprindu-se cu obstinație doar asupra celor negative - școli dărăpănate, cu lucrările neterminate sau în pericol de a nu-și putea primi elevii. Pe fond, nu poți să nu fii de acord cu dl Năstase. S-au făcut, desigur, o grămadă de lucruri în acest domeniu. S-au reabilitat școli, în programe finanțate de Banca Mondială. S-au realizat dotări suplimentare. Cu alte cuvinte, dracul nu e chiar atât de negru cum ar dori să dea de înțeles presa, sau o anumită parte a ei. Dl Năstase este, însă, guvernant. Nu om de presă. Dacă, în loc de prim-ministru ar fi proprietarul unui ziar sau al unui post de televiziune, sau directorul acestora, sunt sigur că n-ar da drumul unui reportaj din care să reiasă că totul e în ordine, cu școli frumos văruite și cu profesori preocupați de condițiile în care vor învăța elevii. Pentru că un astfel de reportaj n-ar stârni interesul nimănui, iar telespectatorii vor folosi telecomanda pentru a trece pe celălalt program pe care se prezintă dezastrul din unele unități de învățământ. Asta e firea omului și asta e presa. De când s-a dat definiția celebră că o știre este aceea că un om a mușcat un câine și nu că un câine a mușcat un om, nu s-a schimbat mare lucru. Atâta timp cât Guvernul este mușcat de câinii presei totul este în regulă, mai ales dacă ceea ce face Guvernul în general se înscrie în limitele normalității. Nici n-ar avea vreun rost ca presa să tresalte de emoție ori de câte ori se văruiește o școală - pentru că acest lucru face parte din categoria lucrurilor normale, pentru care nu trebuie aplaudat. Prin observația sa, premierul Năstase vădește o psihologie de copil răzgâiat, obișnuit să primească o bomboană oridecâteori nu toarnă dulceață în galoșii musafirilor. |