Deși gradul de imprevizibilitate este mai mare în politică decât în orice alt domeniu, cea mai mare greșeală ar fi să nu se dea atenție statisticii. Statistica ține de aritmetică și poate fi considerată o știință exactă. Că între statistică și prognoză se produc dese confuzii, este altceva.
Să ne întoarcem însă la statistică. O agenție – ZP NEWS INTERCEPTOR – efectuează de mai bine de un an de zile statistici referitoare la frecvența cu care apar în presa scrisă numele principalilor protagoniști ai vieții publice. Este o evaluare strict cantitativă, nemenționându-se conotația pozitivă sau negativă – a consemnărilor. Cât de mult se vorbește despre politicieni, în ce măsură numele lor este o constantă a evocărilor din articolele care apar în ziare – este ceea ce află cel care vizionează acese statistici.
Principala concluzie a acestui proces de monitorizare este că nu sunt mai mult de vreo 100 de persoane despre care se emit infornații sau judecăți în mod constant. În acești 100 intră, intempestiv, protagoniștii unor întâmplări sau scandaluri și ies, definitiv, eroii altora, care n-au mai avut resurse să rămână în prim plan. Vitrina topului este alătuită din demnitari, șefi de partide, politicieni aflați în funcții cheie. De departe, cel mai popularizat politician este Traian Băsescu. Se știe și de ce: este capabil să alimenteze în permanență media cu subiecte „fierbinți”. El a și fost purtătorul auoritar al tricoului galben până pe la finele anului trecut, fiind secondat, deobicei, de preopinentul său Tăriceanu.
Iată, însă, că în ultima vreme se produce, tot mai frecvent, un fenomen: Băsescu „cade” de pe primul loc, cedâmdu-l altor lideri de opinie. Căderile sale sunt tot mai spectaculoase: nu doar locul 2, ci și 5, 7 (ieri) sau chiar sub „primii 10” (săptămâna trecută).
Concluzia: Băsescu a început să obosească, nu mai are verva de altădată, sau nu mai reușește să impresioneze la fel de puternic? De ce presa este mai puțin interesată de isprăvile sale? Și cum se pot traduce acete sincope de popularitate în procente electorale? Pentru că - nota bene – aceste lucruri se produc în anul electoral al ciclului de 4.
O observație asemănătoare în legătură cu un alt top cel al partidelor politice: deși nu este creditat cu cel mai bun scor electoral, PSD-ul este partidul despre care se discută cel mai des și cel mai mult. Îl urmează PD-L-ul și apoi PNL-ul, cu procente foarte asemănătoare celor din sondaje. Repet: unica neconcordanță este în cazul social-democraților. Poate fi aceasta un semn că la urne ei își pot depăși condiția de prognoză prin impactul statisticii?